Daniel și Verda

Daniel și Verda au fost mucenici persani, preotul Daniel și fecioara Verda, uciși în anul 344, în prigoana regelui Sapor al II-⁠lea.

Numele Verda înseamnă în limba haldeilor „trandafir". Potrivit istorisirii, scrise de Sfântul Maruta în limba siriacă, cei doi au fost prinși la doi ani după mucenicia episcopului Milis, în ținutul razicenilor, din ordinul guvernatorului, și chinuiți aproape fără întrerupere timp de trei luni. Printre altele, li s-⁠au străpuns picioarele și au fost puși cu ele în apă înghețată cinci zile la rând. Guvernatorul, văzând că nu-⁠i poate înfrânge, i-⁠a osândit să li se taie capetele. Au primit cununa la 21 februarie 344. Numele lor nu erau cunoscute martirologiilor grecești și latine. Sunt cinstiți la 21 februarie și mult prețuiți în Răsărit.