Daniil din Egipt

Sfântul Mucenic Daniil din Egipt a fost unul dintre cei cinci tineri frați egipteni care au pătimit la Cezareea Palestinei, în 309, odată cu Sfântul Pamfil și cu tovarășii lui, în prigoana lui Dioclețian. Cei doisprezece mucenici sunt pomeniți împreună.

Pamfil, născut la Berit (Beirut) și format la Alexandria, era presbiter la Cezareea și a lucrat mult la compararea și îndreptarea textelor Noului Testament, strângând o mare bibliotecă; fericitul Ieronim l-⁠a prețuit mult. Pe Pamfil, pe diaconul Valent și pe Pavel i-⁠a închis guvernatorul Urban pentru doi ani. În vremea urmașului lui, Firmilian, o sută treizeci de creștini din Egipt au fost osândiți la minele de aur din Cilicia, iar cinci tineri frați i-⁠au însoțit până la locul surghiunului. La întoarcere au fost opriți la Cezareea și închiși pentru mărturisirea lui Hristos.

Tinerii au fost aduși la judecata lui Firmilian împreună cu Pamfil, Valent și Pavel. Ei și-⁠au spus numele profeților Vechiului Testament, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuel și Daniel, iar întrebați de patrie au răspuns că sunt cetățeni ai Ierusalimului, înțelegând Ierusalimul ceresc; Firmilian nu cunoștea un astfel de oraș, pentru că Ierusalimul fusese distrus de Titus în anul 70 și pe locul lui împăratul Adrian construise orașul numit Elia. După lungi chinuri, nereușind să afle nimic și să-⁠i facă să se lepede, i-⁠a decapitat pe toți, împreună cu Pamfil, Valent și Pavel. Pe lângă ei au murit și Porfirie, slujitorul lui Pamfil, ars pe rug, Seleuc, un fost ostatic, Teodul, un bătrân slujitor al guvernatorului, răstignit, și Iulian din Capadocia, ars. Trupurile celor doisprezece au rămas patru zile fără îngropare, neatinse de fiare sau păsări, apoi creștinilor li s-⁠a îngăduit să le îngroape.