Ilie

Sfântul Nou Mucenic Ilie (Nikolaevici) s-⁠a născut în secolul al XIX-⁠lea într-⁠un sat de lângă Moscova, a studiat la Academia Teologică din Moscova și s-⁠a căsătorit cu o femeie cucernică, Evghenia. A fost hirotonit preot și a slujit într-⁠o mică biserică a unui azil de săraci, apoi în parohia Sfântului Nicolae din Tolmaci, în Moscova, până la revoluția din octombrie 1917. Era un preot foarte evlavios, iar biserica lui era un far de lumină duhovnicească pentru mulți credincioși. Deși căsătorit, ducea o viață ascetică.

În 1932 poliția secretă sovietică l-⁠a arestat și l-⁠a exilat în ținutul râului Krasnaia Vișera. Preoteasa Evghenia a petrecut noaptea în rugăciune și lacrimi, iar dimineața, adormind, a visat-⁠o pe Maica Domnului, care i-⁠a spus să nu se teamă. După doi ani, Evghenia l-⁠a vizitat în locul exilului și i-⁠a adus Evanghelia și o sticluță cu aghiasmă. Paznicii au luat Evanghelia; întrebată ce e în sticluță, ea a răspuns că pentru ei e apă obișnuită, dar pentru ea și pentru soțul ei e sfântă, leacul lor. Sfântul arăta ca un om chinuit. Nu i se îngăduia să slujească, ceea ce îl întrista fără măsură. I-⁠a povestit cum fuseseră duși cu alții în locul exilului, siliți să meargă pe zăpada care se topea: gheața subțire se spărgea sub picioare și osândiții se afundau până la brâu. Uzi până la piele, fără hrană și apă toată ziua, au fost închiși peste noapte într-⁠o colibă. Oamenii istoviți au căzut ca morți la podea, doar sfântul a rămas treaz. În jurul miezului nopții a strigat din adâncul inimii: „Doamne, de ce m-⁠ai părăsit? Ți-⁠am slujit cu credincioșie. Câte ori am citit acatistul și canoanele? De ce sufăr atât?”

Deodată o cercetare dumnezeiască, ca o flacără, i-⁠a atins sufletul chinuit și l-⁠a inundat de mângâiere de dincolo de lume. Lumina credinței i-⁠a luminat în taină inima și a aprins în el o dragoste nespusă și nestăvilită pentru Hristos. La ivirea zorilor era ca un tânăr, născut din nou, parcă botezat în foc. La despărțire i-⁠a spus Evgheniei: „Inima mea arde pentru Hristos. Cred că am venit aici ca să înțeleg că nu este nimic mai bun și mai minunat decât El. Vreau să mor pentru El.” Când preoteasa s-⁠a întors la Moscova, a aflat că în lagăr izbucnise un incendiu, în care sfântul Ilie arsese împreună cu alți unsprezece creștini. Este pomenit la 16 februarie (stil nou; 1 martie pe stil vechi).