Ilie și tovarășii săi

Sfinții Mucenici Ilie și tovarășii săi (Ieremia, Isaia, Samuel și Daniil) au fost cinci creștini egipteni, mucenicizi la Cezareea Palestinei în anul 309.

În persecuția lui Maximin, un număr de creștini fuseseră osândiți pe viață la robie în minele de aramă din Cilicia romană, iar Ilie și tovarășii lui au mers să-⁠i mângâie. La întoarcerea în Egipt, în 309, au fost opriți la porțile Cezareei Palestinei și întrebați. Mărturisind scopul călătoriei lor, au fost arestați. A doua zi, împreună cu Pamfil, prins și el în persecuție, au fost duși înaintea guvernatorului provinciei, Firmilian. Acuzați că sunt creștini, au fost chinuiți pe roată și interogați. Ilie și prietenii lui și-⁠au spus numele de botez și s-⁠au declarat din țara „Ierusalim”, o trimitere la Ierusalimul ceresc al creștinilor. Firmilian i-⁠a chinuit și mai mult ca să afle țara lor adevărată, iar în sfârșit, obosit de chinuri, i-⁠a osândit la decapitare. Când Porfirie, slujitorul lui Pamfil, a cerut ca trupurile lor să fie îngropate, a fost chinuit și apoi ars de viu, descoperindu-⁠se că este creștin. Sfântul Seleuc a văzut moartea lui și a fost auzit lăudând tăria cu care a îndurat-⁠o.

Pomenirea lor se ține la 16 februarie. Sunt sfinți ai Bisericii nedespărțite.