Dimis

Sfântul Mucenic Dimis (numit și Dimis, sau Dimitrie) a pătimit împreună cu sfântul Protion și cu alți creștini în vremea împăratului Maximian (285-305).

Cei doi s-⁠au înfățișat de bunăvoie înaintea ighemonului ținutului lor și L-⁠au mărturisit pe Hristos. Ighemonul a poruncit să fie chinuiți în multe feluri: au fost dezbrăcați, legați în lanțuri, trântiți la pământ și bătuți fără milă, încât li s-⁠au văzut măruntaiele. Apoi au fost închiși în temniță, fără hrană și apă, timp de treizeci de zile. Un înger al Domnului le-⁠a vindecat rănile și le-⁠a dat hrană din cer.

Când ighemonul i-⁠a chemat din nou ca să vadă dacă s-⁠au schimbat, i-⁠a găsit teferi. Mulțimea necredincioșilor, văzând minunea, a căzut la picioarele lor și a strigat: „Creștini suntem”. Atunci ighemonul a poruncit să li se taie capetele, și așa au primit cununa muceniciei.

Sunt pomeniți la 12 aprilie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou).