Dimitrie Surmeli din Oleksandria

Protoiereul Dimitrie Konstantinovici Surmeli (1878-1937) a fost al doilea preot al bisericii Acoperământului Maicii Domnului din Oleksandriia și a fost împușcat în 1937. A fost proslăvit local ca sfânt mucenic în eparhia Oleksandriia (Biserica Ortodoxă Ucraineană) prin hotărârea Sinodului din 5 ianuarie 2013, împreună cu Adrian Vojakov; se pomenește la 22 august (4 septembrie după calendarul nou).

S-⁠a născut în 1878 în satul Nikolaevka, ținutul Ananiev, gubernia Herson, în familia preotului Constantin Surmeli, și a crescut în tradiția ortodoxă. A absolvit seminarul din Odesa și la 24 septembrie 1899 a intrat în slujbă ca psalt la biserica Sfântului Nicolae din Novovoronțovka. A fost hirotonit diacon la 4 august 1902 și preot la 6 august, de Schimbarea la Față. La 22 august 1902 a fost numit la biserica Schimbării la Față din Moiseevka, ținutul Oleksandriia, unde a condus și școala parohială. La 24 octombrie 1907 a fost mutat la biserica Icoanei de Kazan din Kozîrevka, unde a fost, de asemenea, învățător de religie. Împreună cu soția sa Cleopatra Maximovna a crescut patru fiice.

În 1930 a fost surghiunit trei ani în Nord, pentru „păstrare de mărunțiș de argint”. După ce s-⁠a întors a slujit ca al doilea preot al bisericii Acoperământului din Oleksandriia. La 6 decembrie 1937, odată cu Agafia Avramenko, președinta comunității bisericii, a fost arestat. A fost acuzat că, după închiderea bisericii, împreună cu Adrian Vojakov și cu călugărițe din oraș, mergea din casă în casă ținând „sub masca slujirii religioase” propagandă contrarevoluționară, inclusiv împotriva alegerilor pentru Sovietul Suprem. A recunoscut doar în parte. La 8 decembrie 1937 troika NKVD din regiunea Nikolaev l-⁠a condamnat la moarte, iar sentința a fost, potrivit documentelor, executată la 27 decembrie 1937. În 1960 tribunalul regional Kirovograd a constatat că mărturiile pe care se întemeiase acuzarea nu aveau acoperire.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-⁠a așezat între sfinții cinstiți local ai eparhiei Oleksandriia la 5 ianuarie 2013, a aprobat icoana, troparul și condacul și a stabilit pomenirea împreună cu Adrian Vojakov.