Diodor din Corint

Sfântul Mucenic Diodor din Corint s-⁠a numărat între ucenicii Sfântului Mucenic Codrat, pătimiți în Corint pe vremea împăratului Deciu (249-251), și s-⁠a aruncat singur în focul pregătit pentru el. Se pomenește la 13 februarie și la 23 martie, în soborul lui Codrat, al lui Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel, Crescent, Dionisie, Victorin, Victor, Nichifor, Claudiu, Diodor, Serapion, Papie, Leonid și al mucenițelor Hariesa, Nunehia, Vasilisa, Nika, Gala, Galina, Teodora și ale altora.

În vremea unei prigoane din veacul al III-⁠lea, o femeie cucernică, Rufina, a fugit din Corint în munți, scăpând de prigonitori. Acolo a născut un fiu, Codrat, și a murit curând după naștere. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pruncul a rămas în viață și a fost hrănit în chip minunat: se așternea peste el un nor care îl hrănea cu o rouă dulce. Copilăria și tinerețea Sfântului Codrat au trecut în pustie. Ajuns om în toată firea, a întâlnit odată creștini, care l-⁠au luminat cu lumina credinței adevărate. Codrat a învățat slovele, apoi știința doctoriei, în care a făcut mari progrese. Dar cel mai mult iubea liniștea pustiei și își petrecea mai tot timpul în munți, la rugăciune și la gândire la Dumnezeu. Au trecut mulți ani. La el, în pustie, veneau adesea prietenii și urmașii lui, să-⁠i asculte învățătura. Între ei erau Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel, Crescent și mulți alții.

Din porunca lui Deciu, prigonitorul creștinilor, a sosit la Corint comandantul Iason. Sfântul Codrat a fost prins cu prietenii lui și aruncat în temniță. La anchete, Iason i se adresa mai ales lui Codrat, ca celui mai în vârstă. Sfântul și-⁠a apărat cu bărbăție credința în Hristos Mântuitorul. Atunci au început să-⁠l chinuiască. Sfântul Codrat, în ciuda suferințelor neomenești, găsea în el puterea să-⁠i sprijine pe ceilalți, îndemnându-⁠i să nu se teamă și să stea tare pentru credință. Neizbutind să obțină de la nimeni lepădarea, Iason a poruncit să fie aruncați mucenicii fiarelor. Dar fiarele nu s-⁠au atins de ei. Sfinții au fost legați de picioare de care și târâți prin oraș, iar mulți din mulțime aruncau în ei cu pietre. În cele din urmă, mucenicii au fost osândiți să li se taie capul cu sabia. La locul execuției, sfinții au cerut puțin timp pentru rugăciune, apoi, unul după altul, s-⁠au apropiat de călău, plecându-⁠și capul înaintea sabiei ridicate. Ceilalți ucenici ai Sfântului Codrat au pătimit și ei pentru Hristos: Dionisie, celălalt, a fost înjunghiat cu cuțitul; Victorin, Victor și Nichifor au fost zdrobiți de vii într-⁠un uriaș mojar de piatră; lui Claudiu i-⁠au tăiat mâinile și picioarele; Diodor s-⁠a aruncat singur în rugul pregătit pentru el; Serapion a fost decapitat; Papie și Leonid au fost înecați în mare. Imitându-⁠i pe bărbați, au mers de bunăvoie la chinuri pentru Hristos și multe femei sfinte.