Dionisie

Sfântul Cuvios Mucenic Dionisie a fost monah al Mănăstirii Bobotează din Kostroma, ucis la 30 decembrie 1608, în Vremea Tulburărilor, de către intervenționiștii polono-⁠lituanieni și aliații lor, împreună cu alți frați: ieromonahii Trifilie, Macarie și Savvatie, ierodiaconul Atinoghen, monahii Varlaam, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf și Gurie. Sunt pomeniți la 5 februarie, în Soborul sfinților din Kostroma.

Kostroma este din veacul al XVII-⁠lea unul dintre simbolurile biruirii Vremii Tulburărilor. O pagină slăvită a istoriei kostromene a fost nevoința locuitorilor mănăstirii de bărbați Bobotează, căzuți de mâna intervenționiștilor la 30 decembrie 1608. Mănăstirea Bobotează, întemeiată în anii douăzeci ai veacului al XV-⁠lea de Cuviosul Nichita de Kostroma, ucenic și rudă a Cuviosului Serghie de Radonej, într-⁠un suburbiu al orașului, era la începutul veacului al XVII-⁠lea bine rânduită. În toamna lui 1608, oștile susținătorilor lui Fals Dimitrie al II-⁠lea, numit de popor tâlharul de la Tușino, au câștigat bătălii împotriva forțelor guvernamentale. Ca și locuitorii altor orașe, kostromenii au hotărât să jure credință tâlharului, nădăjduind să scape astfel de jaf și de moarte. Pentru aceasta a plecat la Tușino o solie a Kostromei, condusă de arhimandritul Mănăstirii Ipatie, Teodosie, și de egumenul Mănăstirii Bobotează, Arsenie. Dar curând, jafurile și violența intervenționiștilor au dus la răscoala poporului: la sfârșitul lui 1608 au pornit lupta cu năvălitorii Galici, Vologda, Totima, Nijni Novgorod. A fost răsturnată și noua putere din Kostroma; voievodul trădător, cneazul Gorbatâi-⁠Mosalski, a fost prins și ucis de kostromeni.

Căderea mănăstirii

Pentru înăbușirea răscoalei, tușinii au trimis cete de pedepsire, sub colonelul Lisovski și căpitanii Stravinski și Lancoronski, cu două mii de cazaci și 608 mercenari. Miliția pământului, slab organizată, nu a putut face față. La 28 decembrie (stil vechi) 1608 intervenționiștii au cucerit Kostroma, dar au întâmpinat împotrivirea locuitorilor mănăstirii Bobotează. La 30 decembrie mănăstirea a fost luată cu forța și jefuită, iar apărătorii ei au murit ca mucenici. Istoricul bisericesc din Kostroma I. V. Bajenov scria că monahii mănăstirii, credincioși țarului Șuiski, s-⁠au închis în ea și au hotărât să piardă multe comori și chiar viața, decât să se lepede de datorie și de jurământ; mucenici ai credincioșiei, toți au pierit de mâna tâlharilor după ce mănăstirea a fost luată cu forța. După uciderea monahilor, răufăcătorii au jefuit icoanele, vasele, veșmintele, cărțile și au nimicit hrisoavele.

Pomenirea

În sinodicul mănăstirii, păstrat până azi, din sfârșitul veacului al XVI-⁠lea și începutul celui de-⁠al XVII-⁠lea, este o însemnare cu pomenirea celor uciși: frații, slugile și slujitorii mănăstirii, ucise de trădătorii țarului și de lituanieni, în anul 7117: preoții monahi Trifilie, Atinoghen, Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf, Macarie, Savvatie, Gurie, slugile Petru, Atanasie, Epifanie, și altele. Apoi sinodicul trece treizeci și patru de țărani ai mănăstirii, din opt sate. Au murit și frații Mănăstirii Înălțarea Sfintei Cruci din Kremlinul Kostromei: arhimandritul Ghenadie, preotul monah Antonie și nouă monahi. Triumful intervenționiștilor a fost scurt. În februarie 1609 o nouă răscoală a cuprins Kostroma; mulți nobili trădători care sprijiniseră pe tușini au fost înecați în Volga, iar cei rămași în oraș s-⁠au adăpostit în Mănăstirea Ipatie, dar au fost curând înfrânți de voievodul David Jerebțov. Pomenirea celor uciși la luarea mănăstirii Bobotează s-⁠a făcut în fiecare an acolo. Rânduiala trapezei, din prima jumătate a veacului al XVII-⁠lea, prevedea: la 30 decembrie să se cânte panihidă și să se slujească Liturghia în sobor pentru frații uciși, pentru slugi, pentru slujitoare și pentru creștinii mănăstirii, uciși în 7117 de către trădători și de lituanieni. Pomenirea a continuat și după ce mănăstirea a fost prefăcută, în veacul al XIX-⁠lea, în mănăstire de maici, numită Bobotează-⁠Anastasia, până la închiderea ei silnică în veacul al XX-⁠lea. Renașterea mănăstirii, începută în 1990, a adus și reînnoirea datinilor vechi. La 5 martie 2004 Patriarhul Alexei al II-⁠lea a întărit lista Soborului sfinților din Kostroma, în care se află și numele apărătorilor mănăstirii căzuți în vremea tulburărilor. De atunci sunt cinstiți ca sfinți cinstiți local din ținutul Kostromei.