Dionisie de la Glușița

Cuviosul Dionisie de la Glușița a fost iconar și întemeietor și egumen a câtorva mănăstiri pe râul Glușița, în regiunea Vologda, născut în 1363 și mort la 1 iunie 1437. A fost canonizat de Sinodul de la Makariev în 1547 și este pomenit la 1 iunie și la 12 octombrie, cu slujbă solemnă (de șase).

S-⁠a născut în împrejurimile Vologdei și la botez a primit numele Dimitrie. A intrat în mănăstirea Spaso-⁠Kamennîi și în 1382 a fost tuns în monahism. După nouă ani a plecat într-⁠o mănăstire pustiită, Sfântul Luca, pe care a refăcut-⁠o și în care a stat o vreme. În 1400 a plecat de la mănăstirea Sfântul Luca și a întemeiat, la 15 verste de ea, mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului pe râul Glușița. În 1420, la 4 verste de mănăstirea Acoperământului, a întemeiat pustia Sosnovețk. A murit la 74 de ani și jumătate. Slujba cuviosului Dionisie a fost alcătuită în 1548, iar de la mijlocul secolului al XVI-⁠lea apar chipuri iconografice ale lui.

Viața lui este cunoscută din „Povestirea despre mănăstirea Spaso-⁠Kamennîi”, alcătuită de Paisie Iaroslavov în jurul anului 1481, și din viața scrisă de monahul Irinarh în jurul anului 1495. Potrivit vieților, Dionisie se îndeletnicea cu copierea de cărți, cusutul hainelor, lucrările de tâmplărie și fierărie, precum și cu zugrăvirea icoanelor. Azi este cunoscut mai ales ca zugrav de icoane. În secolul al XIX-⁠lea i se atribuiau multe icoane; tradiția locală din Romanov-⁠Borisoglebsk îi atribuia icoana „Mântuitorul de la Borisoglebsk”, cinstită în oraș. O parte dintre icoanele păstrate sunt atribuite de cercetători altui Dionisie, vestitul zugrav moscovit (de pildă icoana cu viața lui Dimitrie de la Priluki); o parte sunt mai târzii și nu pot fi ale lui Dionisie de la Glușița; atribuirea unora este discutată. Cea mai cunoscută este icoana-⁠portret din timpul vieții a lui Chiril de la Belozersk, din mănăstirea Chiril-⁠Belozersk, aflată azi în Galeria Tretiakov. O inscripție de pe cutia în care se afla icoana spune că chipul făcătorului de minuni Chiril a fost zugrăvit de cuviosul Dionisie de la Glușița pe când făcătorul de minuni Chiril era încă în viață, în anul 6932 (1424), iar racla a fost făcută în casa Preacuratei și a făcătorului de minuni Chiril în anul 7122 (1614), cu binecuvântarea egumenului Matei.