Ioan de Kronstadt

Sfântul Drept Ioan de Kronstadt, pe numele de botez Ivan Iliici Serghiev, a fost protoiereu al Bisericii Ortodoxe Ruse, timp de cincizeci și trei de ani slujitor al Catedralei Sfântul Andrei din Kronstadt. A fost cunoscut pentru spovedania în masă, pentru slujirea zilnică a Liturghiei, pentru minuni și pentru faptele lui de milostenie față de cei săraci. Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate l-⁠a canonizat în 1964, iar Biserica Ortodoxă Rusă în 1990. Este pomenit la 20 decembrie și la 1 iunie, după stilul vechi.

Tinerețea

S-⁠a născut la 19 octombrie (stil vechi) 1829, în satul Sura din regiunea Arhanghelsk, lângă Marea Albă, într-⁠o familie săracă, dintr-⁠un neam de clerici de sat; tatăl său era paracliser (dăscăl) la biserica Sfântul Nicolae din sat. Fiind slab la naștere, a fost botezat în aceeași zi și numit Ivan, în cinstea Sfântului Ioan de la Rila. După propria lui povestire, a mers la școala parohială, dar la început învățatul i s-⁠a părut prea greu; s-⁠a rugat cu căldură, a primit luminare și a ajuns primul elev. A urmat seminarul din Arhanghelsk (încheiat în 1851), apoi, pe cheltuiala statului, Academia Teologică din Sankt Petersburg, pe care a încheiat-⁠o în 1855 cu titlul de candidat în teologie. Colegii îl țineau minte că vorbea mereu despre smerenie.

În vremea studiilor își dorea să fie misionar. Dar, după el, într-⁠un vis s-⁠a văzut în veșminte preoțești slujind în catedrala din Kronstadt, iar după câteva zile i s-⁠a propus să se căsătorească cu fiica protoiereului acelei catedrale. A primit. În 1855 a fost hirotonit diacon și apoi preot, la Catedrala Sfântul Andrei din Kronstadt, unde a slujit tot restul vieții, până la moarte. În 1875 a fost ridicat protoiereu, în 1894 a ajuns rector al catedralei, iar în 1899 protoiereu mitrofor. Căsnicia a fost fără copii; după Viața oficială a Patriarhiei Moscovei, soții și-⁠au luat asupra lor nevoința feciorelnică. Au crescut ca pe copiii lor pe nepoatele soției.

Părintele din Kronstadt

Ioan a trăit în rugăciune și pocăință și a vizitat săracii, pe care-⁠i ajuta cu haine și bani. Slujea Liturghia în fiecare zi și a învățat copiii la școală. Kronstadt era un port militar unde trăiau muncitori, osândiți și oameni fără adăpost. Pentru ei a înființat în 1882 „Casa Muncii”, cu biserică, școală pentru băieți și fete, orfelinat, spital pentru oricine venea, internat, bibliotecă publică gratuită, adăpost pentru oamenii fără casă (care găzduia 40.000 de oameni pe an), ateliere în care cei săraci puteau câștiga bani, o cantină ieftină, care împărțea la sărbători cam 800 de mese gratuite, și un han pentru călători.

Până la începutul anilor 1890, Ioan ajunsese foarte cunoscut, și zilnic veneau la el mii de oameni din toată Rusia. Practica spovedania în masă, în care mulțimile își mărturiseau păcatele cu lacrimi. A devenit cunoscut mai ales după o scrisoare deschisă din ziarul Novoe Vremia, în 1883, în care șaisprezece oameni povesteau cum s-⁠au vindecat prin rugăciunile lui. Publicarea într-⁠un ziar laic, fără aprobarea cenzurii bisericești, a fost privită de ierarhie ca o încălcare a ascultării. Biserica nu știa ce să facă cu un om care se arăta ca făcător de minuni în viață (pentru că darul vindecării era socotit al moaștelor). Chestiunea a fost dezbătută de Sfântul Sinod, iar mitropolitul Isidor, superiorul lui direct, a fost nemulțumit. În 1894, țarul Alexandru al III-⁠lea l-⁠a chemat la Livadia, în Crimeea, pe patul de moarte; Ioan nu l-⁠a vindecat prin rugăciune, dar după această chemare nu mai părea atins de criticile autorităților. A fost socotit sfânt încă din viață. În 1906 a fost numit membru al Sfântului Sinod, dar nu a participat la ședințe. A avut vederi monarhiste și conservatoare, și a fost una dintre figurile Uniunii Poporului Rus.

Moartea și cinstirea

A trecut la Domnul la 20 decembrie 1908 (2 ianuarie 1909 în stil nou). Moaștele sale au fost duse în mănăstirea de maici de la Karpovka, din Sankt Petersburg, întemeiată de el. A scris mai multe cărți, între care mai cunoscută este „Gânduri despre rugăciune”. Sfântul Ioan de Shanghai a avut un rol important în canonizarea lui.