Reverian de Autun

Sfântul Sfințit Mucenic Reveriu (Reverianus, Revenerius) din Autun a fost episcop al Autunului și mucenic din secolul al III-⁠lea, mort la 1 iunie 273. Izvoarele noastre îl arată cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică. Este pomenit la 1 iunie; izvorul rus mai dă 22 august (după Martirologiul roman și calendarul Bisericii din Lyon) și 26 noiembrie (după Martin din Autun, cu Sfântul Amator).

După tradiție, Reveriu era italian de neam și a fost trimis de papa Felix I să vestească Evanghelia eduilor, un popor galic din Gallia Lugdunensis, fiind socotit „apostolul regiunii Morvan”. După Usuard, a fost prigonit în vremea împăratului Aurelian. Tradiția spune că predica și convertirile lui au ajuns la urechea împăratului Aurelian, care trecea pe atunci prin provincia Sens. A fost ucis prin tăierea capului împreună cu tovarășul lui, Pavel din Autun, și cu alți zece urmași ai lui.

Potrivit unui izvor, numele Reveriu nu este pomenit de scriitorii mai vechi, iar cel dintâi episcop al Autunului pare să fi fost Reticiu, prezent la sinodul de la Roma din 313 și la cel de la Arles din anul următor. Reveriu a putut fi cinstit ca episcop pentru că era căpetenia unui grup de predicatori. Este cu putință să nu fi fost ucis la Autun, ci la locul numit Saint-⁠Révérien, orașul care îi poartă numele. După o tradiție din Nevers, a fost ucis în afara zidurilor acelui oraș. Altă tradiție, păstrată de abația Notre-⁠Dame din Nevers, spune că a murit cu tovarășii lui lângă acest loc, aproape de izvorul care îi poartă și azi numele.

În secolul al IV-⁠lea, când Edictul de la Milano (313) a dat creștinilor libertate de cult, s-⁠a ridicat o chilie monahală peste mormintele acestor mucenici. Chilia a devenit în 866 oratoriul Sfântului Reveriu, dăruit de Carol cel Gros capitlului din Nevers, fiind înainte sub jurisdicția benedictinilor de la abația Saint-⁠Martin din Autun. În 1076 mănăstirea s-⁠a afiliat la Cluny, iar în secolul al XIII-⁠lea biserica Sfântului Reveriu a fost zidită în stil clunisian. Din moaștele lui s-⁠a păstrat doar o bucată din cap, la Villy-⁠le-⁠Moutier, un sat la est de Beaune. Până în 1836, capul lui a fost purtat în procesiune la biserica Saint-⁠Nicolas din Beaune în vremuri de mare secetă, iar mulțimi din oraș și din împrejurimi se rugau pentru ploaie. O statuie de piatră din secolul al XV-⁠lea îl înfățișează pe sfânt ținându-⁠și capul.