Simeon din Trier

Cuviosul Simeon din Trier (numit și Simeon din Siracuza) a fost un monah și zăvorât de neam grec din Sicilia, care a murit în Germania, la Trier, la 1 iunie 1035. Este cinstit ca sfânt în Biserica Catolică, mai ales în Germania, și ca sfânt cinstit local în Biserica Ortodoxă.

S-⁠a născut la Siracuza, în Sicilia, la sfârșitul secolului al X-⁠lea, dintr-⁠un tată grec și o mamă din Calabria, în vremea stăpânirii arabe asupra insulei. Tatăl său, fost ostaș al armatei bizantine, l-⁠a trimis la șapte ani la Constantinopol să învețe a citi și a scrie grecește. Crescând, a vrut să trăiască pentru Dumnezeu și a mers în pelerinaj la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Șapte ani a fost călăuza pelerinilor la locurile sfinte, apoi, obosit de această viață, a ales să trăiască singur. A slujit un zăvorât care trăia într-⁠un turn pe malul Iordanului, de la care a învățat rânduiala zăvorârii; silit să plece, a înțeles, citind Viețile Părinților, că trebuie să se pregătească întâi într-⁠o mănăstire. A intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Betleem, iar după doi ani la vestita mănăstire Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, unde a fost hirotonit diacon. Cu îngăduința egumenului a trăit singur într-⁠o peșteră mică pe țărmul Mării Roșii, dar după doi ani a revenit la mănăstire. Din porunca egumenului a refăcut o mănăstire dărăpănată de pe vârful Sinaiului și, încă dorind sihăstria, a fugit în pustie, dar a fost găsit și chemat înapoi.

În 1026 egumenul l-⁠a trimis la Rouen, în Franța, la ducele Richard al II-⁠lea al Normandiei, pentru treburile mănăstirii. Pe Nil, corabia i-⁠a fost atacată de pirați, care au măcelărit echipajul; Simeon a scăpat cu greu, înotând. Pe mal nu se putea înțelege cu oamenii, deși vorbea coptă, siriană, arabă, greacă și latină. A ajuns la Antiohia și s-⁠a alăturat unui grup de vreo șapte sute de pelerini care se întorceau din Ierusalim, între care egumenul german Eberwin al abației din Tholey. La Belgrad autoritățile maghiare nu i-⁠au lăsat să treacă, așa că s-⁠au întors prin Roma în Franța. La Rouen a aflat că ducele murise, și-⁠a dus la capăt solia și a străbătut Franța și Germania, vizitându-⁠l pe Eberwin și mergând la Trier. Arhiepiscopul Poppo al Trierului plănuia un pelerinaj la Ierusalim și l-⁠a invitat să-⁠l însoțească; între 1028 și 1030 au făcut drumul. Simeon nu s-⁠a mai întors în Egipt, ci a mers cu Poppo la Trier și a cerut să trăiască zăvorât în marea poartă romană, Porta Nigra. La 29 noiembrie 1030, de ziua Sfântului Andrei, arhiepiscopul a făcut în fața clerului și poporului slujba în care Simeon a fost închis într-⁠o chilie în turnul porții. După tradiție a fost atacat de demoni și, după moartea lui, la 1 iunie 1035, au început minunile.

Poppo a cerut canonizarea sa la Roma, iar papa Benedict al IX-⁠lea a făcut-⁠o în 1042; a fost a doua canonizare din istoria papalității. În 1041 a început zidirea unei biserici la locul zăvorârii lui, cu o mănăstire mică alături; aceasta a salvat Porta Nigra de la dărâmare în Evul Mediu. Napoleon a poruncit în 1803 să fie desființată biserica și poarta să fie readusă la forma romană. Moaștele și sarcofagul au fost păstrate în biserica Sfântului Gervasie și mutate în 1971 într-⁠o nouă biserică a Sfântului Simeon; în tezaurul catedralei se păstrează lecționarul lui grecesc și bonetul de călugăr. Ortodocșii din Germania reînnoiesc pelerinajul la mormântul lui. Se pomenește la 1 iunie.