Dionisie din Trebia

Sfântul Mucenic Dionisie din Trebia a pătimit pentru Hristos în jurul anului 300, în vremea împăratului Maximian (284-305), împreună cu episcopul Emilian, cu fratele său Ermip și cu Ilarion, învățătorul lor. Toți erau din Armenia.

După moartea părinților, frații Emilian, Dionisie și Ermip, împreună cu Ilarion, au părăsit patria și au venit în Italia, la Spoleto. Acolo Emilian a început să propovăduiască Evanghelia păgânilor, iar prin viața lui aspră și curată a câștigat prețuirea comunității creștine și a fost ales episcop al orașului Trebia, hirotonit de Papa Marcelin.

Mutat la Trebia, Emilian a adus mulți păgâni la Hristos și de aceea a fost dus la judecata împăratului. Un slăbănog de multă vreme nu a putut fi vindecat de preoții idolilor, dar episcopul, rugându-⁠se, i-⁠a poruncit în Numele lui Iisus Hristos să se scoale, și omul a plecat sănătos acasă. Preoții au spus însă că a lucrat prin vrăjitorie. Emilian a fost supus unor chinuri crude, dar a rămas nevătămat, iar mulțimea a mărturisit că Dumnezeul creștinilor este mare; despre acea zi se spune că o mie de oameni au crezut și au primit cununa muceniciei.

Pe Emilian l-⁠au închis în temniță împreună cu frații și cu învățătorul lor. După chinuri aspre, Ilarion, Dionisie și Ermip au fost tăiați cu sabia. Emilian a fost ucis în afara orașului; spada călăului s-⁠a muiat ca ceara și nu l-⁠a rănit, iar ostașii au căzut la picioarele lui, cerând iertare. A mai fost un călău, care i-⁠a tăiat capul. Din rană a curs lapte, și mulți păgâni au crezut și i-⁠au îngropat trupul cu cinste.

Sinaxarul îi pomenește pe cei patru la 31 august (stil nou).