Donatian de Reims

Sfântul Ierarh Donatian de Reims (Donatien, Donat) a fost al optulea episcop al Reimsului, în Galia, în veacul al IV-⁠lea. A adormit în 389, iar în 863 moaștele lui au fost mutate la Bruges, al cărui ocrotitor ceresc este socotit. Se pomenește la 14 octombrie (în eparhia Reimsului, la 12 octombrie).

Ce se știe

Știrile despre viața lui nu s-⁠au păstrat. Se crede că s-⁠a născut la Roma, a fost trimis apoi în Galia și a urmat lui Maternian, episcop al orașului Remi (azi Reims). Cinstirea lui s-⁠a răspândit abia după ce, în veacul al IX-⁠lea, moaștele i-⁠au fost duse în Flandra, la Bruges: în 863 contele Flandrei, Balduin I, le-⁠a mutat în biserica Saint-⁠Agricol din Bruges, care i-⁠a luat numele, iar după înființarea scaunului episcopal la Bruges a ajuns catedrală. În 1799 catedrala a fost dărâmată, dar moaștele sfântului au fost salvate și în 1834 așezate în biserica Sfântului Mântuitor, azi catedrala din Bruges.

Legenda

O legendă spune că, fiind copil, a fost aruncat într-⁠un râu; un om sfânt a luat cinci lumânări și le-⁠a așezat pe o roată de moară, care s-⁠a oprit acolo unde fusese dus copilul de apă, și băiatul a fost scos întreg și nevătămat. După o altă versiune, roata se leagă de povestea morții lui Donatian, pe care prigonitorii l-⁠ar fi înecat în Tibru; prietenii episcopului au lăsat pe apă o roată cu lumânări, care s-⁠a oprit în locul unde zăcea trupul înecatului.

În iconografie, Donatian este înfățișat cu mitră episcopală, ținând o roată de apă cu lumânări aprinse.