Calist I

Sfântul Sfințit Mucenic Calist I a fost episcop al Romei între aproximativ 217 și 222, pe vremea împăraților Elagabal și Alexandru Sever. A trecut prin robie și osândă la muncă silnică înainte de a păstori Biserica Romei și a sfârșit ca mucenic.

Robia și surghiunul

Cele mai multe știri despre tinerețea lui vin de la Ipolit, dușmanul său, și trebuie primite cu grijă. Potrivit acestuia, Calist fusese sclavul creștinului Carpofor, care îi încredințase banii adunați de creștini pentru văduve și orfani. Banii s-⁠au pierdut, Calist a fugit și a fost prins, iar mai târziu a fost arestat pentru o încăierare într-⁠o sinagogă. Osândit la munca în minele din Sardinia, a fost eliberat împreună cu alți creștini la rugămintea presbiterului Hiacint, trimis al favoritei împăratului Commodus, Marcia. Slăbit de boală, a fost trimis la Antium, unde a primit o pensie de la papa Victor I.

Diaconul și episcopul

În 199 papa Zefirin l-⁠a făcut diacon și i-⁠a încredințat cimitirul creștin de pe via Appia, care poartă și azi numele Catacombele Sfântului Calist și unde au fost îngropați mai mulți episcopi ai Romei din secolul al treilea. După moartea lui Zefirin, în 217, a fost ales episcop.

A primit în Biserică, fără pocăință îndelungată, pe cei veniți din secte, și a statornicit dezlegarea tuturor păcatelor, chiar a adulterului și a uciderii. Ipolit a socotit această rânduială prea ușoară și, din pricina deosebirilor de învățătură, a fost ales ca episcop al Romei în partida sa, cel dintâi antipapă. Calist a osândit și pe Sabeliu, care amesteca Persoanele Sfintei Treimi. Biserica Santa Maria din Trastevere este legată de numele lui.

Mucenicia

A murit ca mucenic în jurul anului 222 sau 223, poate într-⁠o răscoală a mulțimii. Faptele apocrife spun că a fost aruncat într-⁠o fântână, iar preotul Asterie i-⁠a îngropat trupul în taină. A fost îngropat în cimitirul lui Calepodiu, pe via Aurelia. Pomenirea lui la 14 octombrie apare în Depositio martyrum din secolul al IV-⁠lea și în calendarul ortodox occidental.