Parascheva

Cuvioasa Parascheva este una dintre cele mai iubite sfinte ale Răsăritului ortodox, ocrotitoare a Moldovei, ale cărei sfinte moaște se află la Iași. S-⁠a născut la Epivat, lângă Constantinopol, a trăit ca monahă și pustnică în veacul al X-⁠lea sau al XI-⁠lea și este pomenită la 14 octombrie. Poporul îi spune și Sfânta Vineri, pentru că numele ei grecesc, Paraskeví, înseamnă „vineri”, ziua pregătirii.

Copilăria și chemarea

Parascheva s-⁠a născut în satul Epivat, azi Selimpașa, pe malul Mării Marmara, în Tracia, nu departe de Constantinopol, într-⁠o familie bogată și binecredincioasă. Tatăl ei se numea, după un izvor bulgar, Nichita și era stăpân de pământuri. A avut un frate, Eftimie, care s-⁠a călugărit tânăr și a ajuns episcop al Maditosului și sfânt. După povestirea vieții ei, încă din copilărie a auzit într-⁠o biserică cuvintele Domnului: „Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-⁠și ia crucea și să-⁠Mi urmeze Mie.” Cuvintele acestea au hotărât-⁠o să-⁠și dea hainele scumpe săracilor și să schimbe veșmintele ei cu zdrențele cerșetorilor; odată, neavând altceva de dat unei cerșetoare, i-⁠a dat crucea ei de aur. Frumusețea și bunătatea ei au atras privirile multor tineri înstăriți, care au cerut-⁠o în căsătorie, dar ea a respins toate cererile.

Plecarea de acasă

Părinții ei nu au sprijinit hotărârea de a duce o viață de nevoință, și au căutat-⁠o prin diferite orașe, iar după moartea lor ea a părăsit casa, și-⁠a împărțit moștenirea și a plecat spre Constantinopol, unde a stat cinci ani, cercetând mănăstirile și bisericile. Cu mintea la viața călugărească, s-⁠a așezat la biserica Maicii Domnului din Heraclea Pontică, în Bitinia, unde a dus o viață aspră, cu vedenii ale Preasfintei Fecioare, apoi s-⁠a călugărit. Nevoia de a vedea locurile sfinte a dus-⁠o la Ierusalim, unde s-⁠a închinat la Mormântul Domnului și la celelalte locuri de unde a trecut Mântuitorul. După pelerinaj, s-⁠a așezat, după pilda Sfintei Maria Egipteanca, în pustia din valea Iordanului, unde a petrecut cu post și rugăciune mulți ani, cerând de la Dumnezeu iertare pentru păcatele ei.

Întoarcerea și adormirea

Când a ajuns bătrână, un înger al Domnului i s-⁠a arătat și i-⁠a poruncit să părăsească pustia și să se întoarcă în locul nașterii. Ajunsă la Epivat, chipul ei era atât de schimbat de greutățile pustiei, încât nimeni nu a recunoscut-⁠o. S-⁠a închinat la mormintele părinților, a mers la Constantinopol și s-⁠a așezat într-⁠un sat din apropiere, Calicrateia, pe lângă biserica Sfinților Apostoli, unde, trăind în tăcere și rugăciune, doi ani mai târziu a adormit în pace. Era socotită o străină săracă și a fost îngropată fără cinste, pe locul cimitirului pentru nenumiți, unde odihneau străinii, într-⁠un loc aparte. Unele izvoare spun că a avut vârsta de douăzeci și șapte de ani, altele, că a trăit până la adânci bătrâneți; de aceea, anii ei nu se pot stabili cu siguranță.

Aflarea moaștelor

Potrivit tradiției, după un timp, un bătrân păcătos a fost îngropat lângă mormântul ei uitat, iar sfânta i s-⁠a arătat în vis unui monah din partea locului, plângându-⁠se de vecinul necurat. Monahul a aflat unde era îngropată și, când trupul a fost dezgropat, s-⁠a văzut întreg și neputrezit. Moaștele au fost așezate în biserica Sfinților Apostoli din Calicrateia și s-⁠au dovedit făcătoare de minuni.

Drumul moaștelor

În anii care au urmat, moaștele ei au fost mutate în mai multe cetăți. În 1238, țarul Ioan Asan al II-⁠lea le-⁠a adus de la Calicrateia la Târnovo, capitala Țaratului Bulgar, unde este cinstită ca Sfânta Petca de la Târnovo. După căderea Bulgariei sub turci, au fost duse în Țara Românească, iar apoi, la rugămintea cneaghinei Milița, au fost aduse la Belgrad, în 1393, în biserica Ružica. Când Soliman Magnificul a cucerit Belgradul, în 1521, moaștele au fost duse la Constantinopol. În 1641, domnul Moldovei Vasile Lupu, care plătise datoriile Patriarhiei Ecumenice, a primit moaștele ca mulțumire de la patriarhul Partenie I și de la membrii Sinodului și le-⁠a adus, la 13 iunie, la Iași, în ctitoria lui, biserica Sfinții Trei Ierarhi. În 1888-1889 au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află și azi. Prima pomenire în limba română a Cuvioasei Parascheva de la Iași se află în Cartea românească de învățătură a mitropolitului Varlaam, tipărită la Iași în 1643.

Cinstirea

Cuvioasei Parascheva i se atribuie minuni și vindecări. În fiecare an, în a doua săptămână a lui octombrie, la Iași se adună sute de mii de credincioși din toată țara, în pelerinaj la moaștele ei, iar orașul își închină aceste zile sărbătorii. Credincioșii povestesc că sfânta a ocrotit catedrala în vremea bombardamentelor din al doilea război mondial. În Balcani numele ei se întâlnește în forme multe: Petka, Sveta Petka, Paraskeva, iar uneori se amestecă în amintire cu alte sfinte care poartă același nume, între care mucenița Parascheva din Iconiu. Este ocrotitoare a Moldovei și, la bulgari, a poporului și a orașelor Târnovo, Gabrovo și Troian.