Burchard de Würzburg

Sfântul Burchard a fost un monah benedictin anglo-⁠saxon, misionar în Germania și primul episcop al Würzburgului, între anii 741 și 751. A lucrat alături de Sfântul Bonifaciu și este pomenit ca unul dintre cei care au așezat Biserica în inima Germaniei.

Se spune că era de neam ales și că s-⁠a format la mănăstirea din Malmesbury. După moartea părinților a plecat din Anglia și s-⁠a alăturat lui Bonifaciu, poate o rudă a sa, în lucrarea misionară, într-⁠un an de după 732. A trăit un timp la mănăstirea Sfântul Petru din Fritzlar, întemeiată de Bonifaciu, apoi a plecat ca misionar în Turingia.

Când Bonifaciu a așezat episcopii în Germania de mijloc, l-⁠a pus pe Burchard în fruntea celei de la Würzburg. Numirea a fost aprobată de Carloman, care a înzestrat eparhia. Sfințirea lui a avut loc cel târziu în vara anului 741, căci în toamna aceluiași an apare ca episcop la sfințirea lui Willibald de Eichstätt. Papa Zaharia a întărit noua episcopie în 743. Burchard a luat parte la primul sinod german din 742 și la sinodul Francilor din 747. În anul următor a dus la Roma, ca trimis al lui Bonifaciu, hotărârile sinodului. În 750 a mers la papa Zaharia împreună cu Fulrad de Saint-⁠Denis, cu întrebarea cunoscută a lui Pepin, al cărei răspuns a fost folosit pentru a legitima puterea regală a carolingienilor.

În 751 a lăsat scaunul în seama lui Megingoz, monah din Fritzlar, și s-⁠a retras la o viață de singurătate lângă Homburg, pe Main. În 752 a sfințit mănăstirea Sfântul Andrei din Würzburg, numită mai târziu Sfântul Burchard. La 8 iulie 752 a mutat în catedrala din Würzburg moaștele Sfântului Kilian și ale tovarășilor lui, Totnan și Colman. A adormit în jurul anului 753 sau 755. Moaștele sale au fost duse la mănăstirea Sfântul Andrei la sfârșitul secolului al X-⁠lea. Este prăznuit la 14 octombrie.