Dorotei de Radonej

Cuviosul Dorotei de la Radonej (numit și Dorotei Troițki sau Dorotei Cărturarul) a fost monah al Lavrei Sfintei Treimi a Sfântului Serghie și a murit în jurul anului 1613. Este sfânt al Bisericii Ruse. Pomenirea lui este la 19 iulie (6 iulie după calendarul vechi), în Soborul sfinților din Radonej.

Despre copilăria și viața lui în lume nu s-⁠a păstrat aproape nicio știre, iar celelalte știri sunt foarte puține. Ele sunt luate mai ales din „Viața cuviosului Dionisie”, din capitolul „Despre Dorotei monahul și viața lui aspră”, și se sprijină pe povestirile lui Dionisie însuși și pe manuscrisele cărturarului moscovit Ivan Nasedka. Dorotei mai este pomenit și în povestirea despre arătarea cuvioșilor Dionisie și Dorotei preotului Teodor. Autorul Vieții este Simon (Azarin).

Se știe că, în tinerețe, Dorotei era năpădit de gânduri păcătoase și, ca să scape de ele, își muncea trupul: nu bea și nu mânca zile întregi, ceea ce a dus până la urmă la o mare slăbire. Ivan Nasedka a scris că i-⁠a venit boală din postul prea aspru și din marea sete, iar picioarele i s-⁠au umflat de statul în picioare la slujba pe care o avea de împlinit. Pe lângă aceasta, citea zilnic Psaltirea, făcea câte o mie de metanii pe zi și nu dormea culcat. Pentru aceasta era adesea ținta mustrărilor și, uneori, a batjocurii frăției, dar răbda totul cu supunere.

Cuviosul Dorotei a fost cel mai apropiat tovarăș și ucenic de chilie al arhimandritului Lavrei Sfintei Treimi, Dionisie de la Radonej, și l-⁠a ajutat cu râvnă în lucrarea de ajutorare a celor loviți în vremea Necazurilor și care își găsiseră adăpost în mănăstire. Se spune că noaptea stătea mereu de vorbă cu bolnavii, cu cei goi și cu schilozii și îi făcea cunoscuți arhimandritului, iar săracilor și neputincioșilor le făcea tot ce era de folos și bun. În letopisețe Dorotei este numit „mare ostenitor”.

Pe vremea apariției Dicționarului biografic al sfinților ruși, la începutul veacului al XX-⁠lea, Dorotei nu era încă canonizat, deși o cinstire locală timpurie a lui o arată pomenirea numelui său, fără dată, în Mineiul lui Simon (Azarin), tipărit în veacul al XVII-⁠lea, în care Dorotei este numit cuvios. În 1981 Dorotei a fost cuprins în Soborul sfinților din Radonej, și odată cu acesta se săvârșește și ziua lui de pomenire. Dorotei Cărturarul a murit în jurul anului 1613 la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, unde a fost și îngropat.