Vasian Rîlo

Sfântul Vasian Rîlo a fost arhiepiscop al Rostovului, Iaroslavlului și Belozerului, născut în prima treime a secolului al XV-⁠lea și mort la 23 martie 1481. Este cinstit ca ierarh, în soborul sfinților din Radonej la 6 (19) iulie și în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl la 23 mai (5 iunie). A fost un om activ și învățat, cunoscut mai ales prin Epistola către Ugra, prin care l-⁠a îndemnat pe marele cneaz Ioan al III-⁠lea la împotrivire în fața tătarilor.

Începuturile și îndoielile

Se spune că s-⁠a născut la Volokolamsk (după Cronica Rostovului, la nouăsprezece verste de Rostov, pe râul Luș), că era rudă cu Cuviosul Iosif de la Volokolamsk și că în tinerețe a venit la mănăstirea din Borovsk, la Cuviosul Pafnutie, al cărui ucenic iubit a fost și a cărui viață a scris-⁠o mai târziu. Aceste știri sunt puse la îndoială. Vasili Kliucevski a arătat că Vasian nu putea să fie ucenicul Sfântului Pafnutie, căci nu sunt știri sigure despre șederea lui la mănăstirea lui Pafnutie. Aceeași părere a avut-⁠o și Ivan Hrușciov, care socotea că Vasian Rîlo era de aceeași vârstă cu Pafnutie și nu putea fi nici ucenic, nici tuns în mănăstirea lui, căci ar fi ciudat să se creadă că un monah proaspăt tuns într-⁠o mănăstire abia ivită a fost numit egumen al Mănăstirii Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. Probabil, din pricina numelor la fel ale arhiereilor de la Rostov, un fapt din viața lui Vasian al II-⁠lea (Sanin), cel din mănăstirea din Borovsk, a ajuns din greșeală în viața lui Vasian I (Rîlo).

Egumen și ierarh

Din 1455 a fost egumen al mănăstirii Sfântului Serghie. Curând după alegere a fost trimis de mitropolitul Iona al Moscovei să întărească în dreapta credință pe cneaghina Anastasia a Kievului cu copiii ei, Simeon și Mihail. A izbutit foarte bine în această misiune. A luat parte la solia în Lituania, între 1458 și 1461. Între 1466 și 1468 a fost arhimandrit al mănăstirii Schimbării la Față din Pădure, în locul lui Trifon, care a fost numit la scaunul Rostovului. După ce Trifon a părăsit scaunul, la 6 august 1467, la 13 decembrie 1467 a fost hirotonit episcop al Rostovului, cu rang de arhiepiscop. În 1479, la mănăstirea Sfântului Serghie, l-⁠a botezat pe Vasile, fiul marelui cneaz Ioan al III-⁠lea. Ca om activ și învățat, a avut un loc de seamă în viața politică a vremii sale. A îmbărbătat pe cneji în lupta împotriva tătarilor. De fire pașnică, a căutat mereu să-⁠i împace pe cnejii care se luptau între ei și, cu marea lui autoritate, a izbutit în aceasta. Contemporanii îl socoteau arhipăstor energic, învățat, citit și elocvent. Pentru elocvență era socotit „Demostene” al vremii sale.

Epistola către Ugra

Este cunoscut și prin scrieri. În 1480, în timpul „Marii stări pe Ugra”, aflând de retragerea marelui cneaz Ioan al III-⁠lea la Kremeneț și de tratativele cu hanul Hoardei de Aur, Ahmat, i-⁠a scris lui Ioan al III-⁠lea, la începutul lui octombrie 1480, o epistolă lungă și foarte convingătoare despre statornica împotrivire față de tătari, cu multe pilde din Sfânta Scriptură și din letopisețele țării. Epistola aceasta, prin însemnătatea cuprinsului, a ținut locul întâi între epistolele clericilor din vremea lui Ioan al III-⁠lea. Plină de idei patriotice, a ajuns în secolul al XVI-⁠lea model al genului epistolelor bisericești către țari. Nu mult înainte de moarte, în iarna 1480 până la 1481, a poruncit pe cheltuiala lui iconarului Dionisie și altor trei pictori să facă catapeteasma catedralei Adormirii din Kremlinul Moscovei. Letopisețul spune că episcopul Vasian al Rostovului a dat o sută de ruble meșterilor iconari, lui Dionisie, preotului Timotei, lui Iarț și lui Kona, ca să zugrăvească Deisis în biserica nouă a Maicii Domnului, ce au și zugrăvit minunat, cu praznicele și cu proorocii. A murit la 23 martie 1481.