Eftimie Liubovicev

Cuviosul Mucenic Eftimie Liubovicev a fost ieromonah la Optina și a murit în temniță, la Briansk, în 1931. În 2005 a fost numărat între sfinți ca cuvios mucenic, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 6 (19) iulie, în ziua morții sale, și în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.

S-⁠a născut în 1875 în satul Buda-⁠Monastîrskaia, gubernia Kaluga, în familia unui țăran înstărit, Alexei Pavlovici Liubovicev, cu numele Efim Alexeevici. După șase ani de armată, prin 1902, a intrat novice la pustia Optina. La 31 august 1910 a fost numărat între frați. În anii 1914-1917 a fost în armată ca lucrător la un lazaret, apoi s-⁠a întors în pustie.

După închiderea mănăstirii a lucrat în muzeul „Pustia Optina”, apoi s-⁠a mutat la Kozelsk. În iunie 1930 a fost hirotonit ieromonah de sfântul preot mucenic Serafim (Ostroumov), arhiepiscop al Smolenskului. A slujit preoțește în satele Spas-⁠Demenskoe și Bobrovo din raionul Duminici, regiunea Vest (azi regiunea Kaluga).

La începutul anului 1931 a fost arestat sub învinuirea de „agitație antisovietică de grup”, pentru că ar fi îndemnat pe țăranii din satul Bobrovo să nu intre în colhoz, și a fost închis mai întâi în închisoarea din Duminici, apoi în cea din Briansk. La interogatorii a răspuns: „Am slujit cu credință și cu adevăr credinței lui Hristos și am spus mereu că toate lipsurile vin din voia lui Dumnezeu și trebuie să răbdăm până la moarte… puterea sovietică există în Rusia ca pedeapsă de la Dumnezeu pentru poporul rus, care a uitat credința lui Hristos, a uitat pe Împăratul Cerului și pe unsul Lui de pe pământ.”

A murit în închisoare, în timpul anchetei, la 19 iulie 1931, după versiunea oficială de tuberculoză. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 23 septembrie (6 octombrie) 2005.