Iuliana Olșanskaia

Sfânta Dreaptă Iuliana (Iulianiia) Olșanskaia, în lume Iuliana Iurievna, a fost o prințesă din neamul Olșanski-⁠Dubrovițki, fecioară care a murit la șaisprezece ani, cinstită ca sfântă în Lavra Peșterilor din Kiev, unde i se păstrează moaștele în Peșterile Apropiate. Anii nașterii și morții nu se știu sigur: sursele dau 1534-1550 sau 1550-1566, ori vorbesc de o moarte din jur de 1540, și știm doar că a murit nu mai târziu de 1566. Pomenirea ei se face la 6 iulie (19 iulie după calendarul nou), iar izvoarele mai dau și alte zile.

Neamul și viața ei

S-⁠a născut în familia lui Iuri (Gheorghe) Olșanski din Dubrovița, unul dintre cei mai darnici binefăcători ai Lavrei Peșterilor din Kiev, cunoscut căpitan de oști, care s-⁠a luptat de multe ori cu tătarii. Neamul Olșanski era unul dintre cele mai de seamă ale Marelui Ducat al Lituaniei, înrudit cu Ghedimineștii. Familia purta numele moșiei de la Olșany (azi în regiunea Grodno, Belarus). De la începutul veacului al XV-⁠lea ramura Volîniei se numea Dubrovițki (Dombrovski), după orașul Dubrovița, azi în regiunea Rivne din Ucraina. O rudă a Sfintei era Sofia Olșanskaia, regina Poloniei, a patra soție a regelui Iagello, începătoarea dinastiei Iagelonilor. Tatăl ei, Iuri Ivanovici Olșanski, a fost un mare dregător și binefăcător al Lavrei, iar numele lui a fost trecut în vechiul pomelnic de la Pecerska. Despre evlavia familiei dă mărturie testamentul tatălui, prin care șase mănăstiri și șaisprezece biserici mari din Kiev, Vilnius, Luțk și Vladimir primeau danii, iar fiilor li se cerea să zidească o biserică nouă.

Iuliana a trăit puțin și a murit la șaisprezece ani, ca fecioară. Trupul prințesei a fost îngropat în apropierea Lavrei. Viața îi atribuie virtuțile potrivite vârstei, sexului și rangului: castitate, ascultare față de părinți, bunăvoință față de cei de rang mai mic și mai ales fapte de milostenie creștină. În scurta ei viață pământească tânăra a arătat însușiri creștine înalte, păzind poruncile lui Dumnezeu.

Aflarea moaștelor

La începutul veacului al XVII-⁠lea (pe vremea arhimandritului Elisei Pletenețki, 1599-1624), la Kiev, lângă marea biserică sobornicească a Lavrei, s-⁠a săpat un mormânt pentru o fată răposată și s-⁠a dat peste un sicriu. De el era prinsă o placă de argint cu inscripția: „Iuliania, prințesă Olșanskaia, fiică a prințului Gheorghe Olșanski, adormită fecioară în anul al șaisprezecelea al nașterii”, iar pe piatră se afla și stema Olșanskilor. Când sicriul a fost deschis, prințesa s-⁠a văzut nestricată, îmbrăcată în mătăsuri scumpe și pânză aurită, cu o coroană din mărgele de aur și cercei de aur cu pietre. Sicriul cu trupul a fost atunci dus în biserică. Se povestește că odată a venit în biserică un înșelător, arian, pe nume Vasile, care se prefăcea evlavios și a cerut voie să se închine la moaștele Sfintei Iuliana. A fost lăsat să deschidă racla și să-⁠i sărute mâna. Ieșind din biserică, a început să strige cu glas înfricoșător și a căzut mort. Când i-⁠au cercetat trupul, s-⁠a văzut că luase inelul de pe degetul prințesei. Inelul a fost așezat de Pletenețki lângă cele mai sfinte moaște ale bisericii, la icoana Maicii Domnului. De atunci Biserica a început să o cinstească pe Iuliana.

Egumenul mănăstirii Sfântul Mihail din Kiev, Teodosie Safonovici, venit în vizită, a privit moaștele, iar mai târziu a spus că i s-⁠a arătat Sfânta în vedenie și l-⁠a făcut să se roage cu mai multă evlavie. Sfânta i s-⁠a arătat și unui egumen de la Sfântul Mihail, spunând: „Eu sunt Iuliana, ale cărei moaște zac în biserica Pecerska. Dar tu socotești moaștele mele ca neînsemnate. De aceea Domnul îți trimite un semn, ca să înțelegi că am fost numărată de Domnul Dumnezeu între sfintele fecioare care I-⁠au fost plăcute.” De atunci cinstirea ei a crescut. La racla ei s-⁠au săvârșit multe minuni și vindecări.

În vremea mitropolitului Petru Movilă (1633-1646) s-⁠a făcut o nouă rac pentru moaște, pentru că Sfânta s-⁠a arătat în vis arhimandritului, mustrându-⁠l pentru puținătatea credinței și nepăsarea față de moaștele ei. Atunci s-⁠a pus pe mormântul ei inscripția: „Din voia Făcătorului cerului și pământului trăiește în toți anii Iuliania, ajutătoare și mare mijlocitoare în ceruri. Aici oasele sunt leac împotriva tuturor suferințelor… Cu tine împodobești sălașurile raiului, Iuliania, ca o floare frumoasă.” Un epitaf pe piatra de mormânt amintește și Atanasie Kalnofoiski.

Moaștele au ars în parte în incendiul din 1718 de la Lavra Peșterilor, iar rămășițele au fost puse într-⁠o rac și așezate în Peșterile Apropiate. Prin porunca țarinei Anna Ioanovna au fost mutate acolo în 1730. Iuliana este una dintre cele două sfinte fecioare îngropate în peșterile Lavrei; până în 1910 acolo se odihneau și moaștele Sfintei Eufrosina de Polotsk. Minunile ei sunt descrise într-⁠o carte, poate scrisă de Sfântul Dimitrie al Rostovului, „Povestirea aflării cinstitelor moaște ale Sfintei Iuliana Olșanskaia” (Lavra, 1705).

Cinstirea

Biserica o cinstește ca pe cea dintâi ajutătoare a femeilor ortodoxe în vindecarea bolilor sufletești și ca pe ocrotitoarea fecioarelor nevinovate. Pe icoane este înfățișată în soborul Cuvioșilor Părinți de la Lavra Peșterilor. Izvoarele dau zile de pomenire felurite: 6 (19) iulie, ziua ei de pomenire individuală; 4 (17) iunie, 28 septembrie (11 octombrie), în soborul Cuvioșilor Părinți din Peșterile Apropiate; și 10 octombrie, în soborul sfinților Volîniei. În 2005 s-⁠a deschis la Dubrovița, în regiunea Rivne, un monument în cinstea ei.