Sexburga de Ely

Cuvioasa Sexburga de Ely a fost regină anglo-⁠saxonă a Kentului și apoi egumenă la Ely, cinstită ca sfântă; a adormit în jurul anului 699. Se pomenește la 6 iulie.

Era una dintre cele patru fiice ale lui Anna, regele Angliei de Est, iar surorile ei erau Æthelburg și Saethryth, amândouă egumene ale mănăstirii Faremoutiers din Brie, Sfânta Æthelthryth, egumenă la Ely, și poate Withburga. S-⁠a căsătorit cu Eorcenberht, rege al Kentului din 640 până în 664; au avut doi fii, Ecgberht și Hlothhere, amândoi regi ai Kentului, și două fiice, Sfintele Eormenhild și Ercongota. După moartea soțului, în 664, Sexburga a rămas în Kent să-⁠și crească copiii și a fost regentă până când fiul ei Ecgberht a ajuns la vârsta cuvenită. A întemeiat mănăstirile Milton Regis și Minster-⁠in-⁠Sheppey, unde fiica ei Ermenilda a fost și ea monahie. Apoi s-⁠a mutat la mănăstirea dublă de la Ely, unde sora ei Æthelthryth era egumenă, și i-⁠a urmat după moartea ei, în 679.

Potrivit lui Beda, în 695 Sexburga a pus să se mute rămășițele surorii sale într-⁠un sicriu de marmură, după ce zăcuseră șaisprezece ani într-⁠un mormânt comun; la deschiderea mormântului s-⁠a aflat că trupul ei era păstrat nestricat în chip minunat. Beda laudă virtuțile Sfintei Æthelthryth, dar vorbește mai puțin despre Sexburga, pomenind numai căsătoria ei, urmarea ca egumenă și mutarea moaștelor surorii. Data morții ei la Ely nu se cunoaște. Redactările păstrate ale Vieții Sfintei Sexburga, alcătuite după 1106, povestesc tinerețea ei, căsătoria, retragerea din lumea laică și ultimii ani ca monahie și egumenă. A fost îngropată la Ely, alături de surorile Æthelthryth și Wihtburh și de fiica ei, Eormenhild.