Doroteu Pustnicul

Sfântul Cuvios Doroteu Pustnicul a fost un pustnic egiptean din ținutul Tebaidei, care s-⁠a nevoit șaizeci de ani în pustiul Schitului, pe malul de apus al Nilului.

Episcopul Paladie al Elenopolei, autorul vestitei Istorii lausiace, i-⁠a fost ucenic în tinerețe și a păstrat amintiri despre el, care se găsesc și în Pateric. Doroteu ducea o viață aspră. După ce își sfârșea rugăciunile, ieșea în arșița amiezii să adune pietre de pe țărmul mării, ca să zidească chilii pentru ceilalți pustnici. Noaptea împletea coșuri, pe care le schimba pe cele de trebuință traiului. Hrana lui era pâine și puțină iarbă din pustie. Mânca o dată pe zi și bea puțină apă. Nu se culca pentru somn, ci numai picotea uneori în timpul lucrului sau după masă.

Odată și-⁠a trimis ucenicul să aducă apă, dar acesta s-⁠a întors spunând că a văzut un șarpe în fântână și că apa s-⁠a otrăvit. Doroteu a mers el însuși la fântână, a luat o cană cu apă și, făcând peste ea semnul Sfintei Cruci, a băut-⁠o, zicând: „Unde este Crucea, acolo puterile diavolești nu pot face rău." A adormit în pace, la adânci bătrâneți.

Este pomenit la 16 septembrie, după calendarul nou.