Edist

Sfântul Mucenic Edist (numit și Arist, Orest sau Heristus) este cinstit ca mucenic de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică. După legendă, a fost ucis pe Via Laurentina, iar patima lui îl așază în vremea lui Nero, la 12 octombrie, în anul 60. Este pomenit la 12 octombrie. După alte izvoare, un membru al familiei Aristilor a fost ucis pentru credință în jurul anului 68. Împreună cu el au pătimit Termanția, Cristina, slujnica lui Victoria și preotul Prisc.

Legenda muceniciei

După povestire, Edist era soldat în armata romană, dintr-⁠o familie nobilă, a Aristilor. Se pare că, pentru slujba lui frumoasă, a fost numit purtător de arme al lui Nero. Tradiția spune că, deși ostaș, a fost un cinstitor adânc al creștinismului și a primit Taina Botezului de la Apostolul Petru. Într-⁠o zi, când l-⁠a însoțit pe împărat în orașul Laurentum, a întâlnit creștini de acolo, între care preotul Prisc, soția lui Termanția, fiica Cristina (sau Cristia) și slujnica Victoria, împreună cu care a luat parte pe ascuns la Liturghie, într-⁠o carieră de nisip, numită Laurento. Dat în vileag de unul dintre slujitorii lui, Edist a fost arestat, apoi îngropat de viu, împreună cu toți ceilalți credincioși, în aceeași carieră de nisip. Doar Victoria a scăpat din mucenicie, dar a fost apoi prinsă în pădure și ucisă. Este înfățișat tânăr, fără barbă, cu palma muceniciei și cu un steag alb cu cruce roșie.

Cinstirea

În vremea papei Grigorie cel Mare, la Sfântul Pavel din afara zidurilor a existat o mănăstire închinată Sfântului Edist. În secolul al VII-⁠lea acolo erau cinstite moaștele lui, ale Cristinei și ale Victoriei. Mormântul lui a fost așezat la a șaisprezecea piatră de hotar de pe Via Ardeatina. Acolo a stat o biserică în cinstea lui, restaurată în vremea papei Adrian I (772 până la 795). Tot acolo a fost și o moșie a papei, numită Sancti Edisti.

Este ocrotitorul unei vechi biserici de pe Muntele Soratte, lângă care s-⁠a ridicat un oraș, numit după el Sant'Oreste. Prima pomenire a lui Sant'Oreste este la Benedict de Soracte, în Cronica lui din anul 747, unde se amintește Curtis Sancti Heristi. Un izvor spune că numele vine de la familia Aristilor sau Edistilor. Stricările limbii au schimbat numele din Sanctus Edistus în Sanctus Heristus, Santo Resto, San Tresto și Sant'Oreste. Pe locul carierei de nisip au crescut o biserică și un sat, curtis Sancti Heristi. Satul s-⁠a mutat mai târziu pe coastele muntelui Soratte, ca să fie mai bine apărat de prădători. A devenit astfel Castrum Sancti Heristi, mai târziu Sant'Oreste. Biserica romanică Sant'Edisto se păstrează și azi.