Eigil de Prüm

Sfântul Cuvios Eigil de Prüm (numit și Egilo, Egilon, Eigel sau Heigil) a fost monah și apoi egumen al mănăstirii Prüm, lângă Trier, în Germania, și a adormit în anul 870 sau 871. În august 843 era monah la Prüm și a primit două scrisori de la Lupus din Ferrières; ca și ceilalți monahi ai săi, lucra împreună cu Lupus la strângerea textelor clasice. În vara lui 847 a vizitat mănăstirea Ferrières. A urmat lui Markward ca egumen în 853, iar împăratul Lothar I a dat în acei ani cinci diplome în favoarea mănăstirii. S-⁠a certat cu urmașul acestuia, regele Lothar al II-⁠lea, în privința divorțului de Theutberga, și a luat parte la sinodul de la Aachen, din 9 ianuarie 860.

Curând după aceea a renunțat de bunăvoie la egumenie și s-⁠a mutat în Francia de apus; în anul 860 sau 861 regele Carol cel Pleșuv i-⁠a dat egumenia de la Flavigny, pe care a refăcut-⁠o, și a întemeiat mănăstirea Corbigny, ambele în Franța. A mutat la Flavigny moaștele Sfintei Regina. În 865 a urmat lui Wenilo ca arhiepiscop de Sens și a pus capăt rivalității acestuia cu Hincmar. A prezidat sinodul de la Soissons, din 866, și a trecut Alpii ca să ducă papei Nicolae I scrisoarea sinodului și ca sol al lui Carol în cauza divorțului lui Lothar al II-⁠lea. Este pomenit la 28 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.