Elena din Lesbos

Sfânta Elena din Lesbos (Eleni), numită și Susana, este una dintre sfintele noi mucenice din Lesbos, pomenite în Marțea Luminată. A fost verișoara mai mare a Sfintei Irina și a pătimit împreună cu sfinții Rafael, Nicolae și Irina la 9 aprilie 1463, în Marțea Luminată.

La 12 noiembrie 1961, doamna Vasiliki Ralis a visat că se află lângă biserica din Karyes, aproape de orașul Thermi din Lesbos, și a văzut înăuntru o fată de patrusprezece sau cincisprezece ani, brunetă, care se ruga. Fata i-⁠a spus: „Știi cine sunt? Sunt o mucenică. Nu ca Renula, desigur, dar dacă ai ști cât am răbdat. Trăiam în casa primarului și am fost cu ei când turcii i-⁠au chinuit aici. M-⁠au bătut atât de cumplit încât am murit de dureri. Numele meu este Eleni.” Sfânta i-⁠a arătat și locul unde se afla o icoană a Maicii Domnului pe care femeia o căutase. A doua noapte, femeia a visat din nou biserica și pe cei trei clerici, Rafael, Nicolae și Irina cu familia ei. Un sfânt necunoscut i-⁠a spus că Eleni nu era slujnica primarului, ci nepoata lui orfană, care locuia cu ei și care își semna numele Eleni, deși era numită și Susana, și că dorea să fie pomenită.

Sfinții noi mucenici din Lesbos se pomenesc și la 9 aprilie. Relatări amănunțite se găsesc în cartea „Un mare semn” a lui Fotie Kontoglu (Astir, 1964). Eleni este pomenită la 9 aprilie (stil nou; 22 aprilie pe stil vechi).