Elfleda de Whitby

Sfânta Cuvioasă Elfleda de Whitby (654 până în 714) a fost fiica regelui Oswiu al Northumbriei și a reginei Eanflæd. Încă din copilărie a fost închinată lui Dumnezeu la mănăstirea din Hartlepool, apoi a mers la Whitby împreună cu Sfânta Hilda. După adormirea Hildei, în 680, a condus mănăstirea de maici, mai întâi împreună cu mama sa, apoi singură. Obștea de la Whitby era cunoscută pentru priceperea maicilor în vindecare, iar Elfleda s-⁠a numărat printre oamenii cei mai de seamă ai vremii sale. A adormit în anul 714. Este cinstită ca sfântă a Bisericii nedespărțite și este pomenită la 8 februarie (calendarul nou).