Eoniu din Arles

Sfântul Ierarh Eoniu din Arles (Aeonius, Éon) s-⁠a născut la Chalon-⁠sur-⁠Saône, în Burgundia, și a urcat pe scaunul de arhiepiscop al Arles-⁠ului, cu mare probabilitate la începutul anului 485. A răposat la 17 august 502. O sursă franceză îl numește sfânt al Bisericii catolice și al celei ortodoxe; este pomenit la 18 august.

În martie 492, papa Gelasius I i-⁠a scris vestindu-⁠i alegerea și însărcinându-⁠l să-⁠i înștiințeze pe episcopii Galiei, recunoscând astfel întâietatea Bisericii din Arles. În 498, o scrisoare a papei Anastasius II către Eoniu arată interesul Bisericii Galiei pentru întrebarea privind crearea sufletelor și păcatul strămoșesc. În septembrie 499 a luat parte la vestita conferință episcopală de la Lyon dintre catolici și arieni, în prezența regelui Gundobad. În acel an l-⁠a primit pe tânărul său rudă (probabil nepot) Cezarie, l-⁠a ridicat în cler, l-⁠a hirotonit diacon, apoi preot, și l-⁠a pus stareț pentru a pune rânduială într-⁠o mănăstire de bărbați de lângă Arles. În 500, papa Symmachus a întărit drepturile de mitropolit ale arhiepiscopului.

Aproape de moarte, îngrijorat de urmaș, i-⁠a îndemnat pe clerici și pe cetățenii Arles-⁠ului să nu aleagă altcineva decât pe nepotul său Cezarie. Primind făgăduința că voința lui va fi împlinită, a lăsat prin testament toată averea pentru răscumpărarea captivilor și ajutorarea săracilor Bisericii sale, apoi a adormit în Domnul la sfârșitul verii anului 502.