Epistimia din Emesa

Sfânta Muceniță Epistimia din Emesa, în Fenicia, a pătimit în veacul al III-⁠lea împreună cu logodnicul ei, Sfântul Cuvios Mucenic Galaction, pentru credința în Hristos.

Părinții lui Galaction, bogații Clitofon și Levchipia, din Emesa, nu avuseseră mult timp copii. Un bătrân, Onufrie, care sub zdrențele de cerșetor își ascundea rangul de monah și de preot, a intrat în casa Levchipiei, a întrebat-⁠o de ce e tristă, i-⁠a vorbit despre unicul Dumnezeu adevărat și ea a crezut și s-⁠a botezat. În vis i s-⁠a arătat că va naște un fiu care va fi adevărat urmaș al lui Hristos; când s-⁠a născut pruncul, i-⁠a spus soțului și l-⁠a convins să se boteze.

L-⁠au numit Galaction, l-⁠au crescut în credința creștină și i-⁠au dat o bună educație. Putea face o carieră strălucită, dar Galaction năzuia la viața monahală, la singurătate și rugăciune. Când a împlinit douăzeci și patru de ani, tatăl lui a hotărât să-⁠l însoare și i-⁠a găsit o mireasă frumoasă și de neam ales, Epistimia. Fiul nu s-⁠a împotrivit, dar, prin rânduiala lui Dumnezeu, nunta a fost amânată.

Vizitând-⁠o adesea, Galaction i-⁠a descoperit treptat credința lui, a adus-⁠o la Hristos și a botezat-⁠o în taină, împreună cu un rob al ei, Evtolmiu. Cei nou botezați au hotărât să-⁠și închine viața monahismului, urmând pilda lui Galaction. Părăsind orașul, s-⁠au ascuns pe muntele Publion, unde erau două mănăstiri tainice, una de bărbați și una de femei. Noii monahi trebuiau să facă toată munca fizică, pentru că locuitorii ambelor mănăstiri erau bătrâni și slabi. Câțiva ani au trudit în osteneli, post și rugăciuni.

Într-⁠o zi, Epistimia a văzut în vis că ea și Galaction stau într-⁠un palat minunat înaintea unui Împărat luminos, care le dă cununi de aur. Aceasta vestea moartea lor mucenicească apropiată. Păgânii au aflat de mănăstiri și au trimis o ceată să-⁠i prindă pe locuitori; călugării și călugărițele s-⁠au ascuns în munți, doar Galaction nu a vrut să fugă și a rămas în chilie citind Sfânta Scriptură.

Când Epistimia l-⁠a văzut pe Galaction dus legat, a rugat-⁠o pe stareță să o lase să meargă, pentru că voia să primească chinurile pentru Hristos împreună cu logodnicul și învățătorul ei. Starețea a binecuvântat-⁠o cu lacrimi. Sfinții au răbdat chinuri foarte grele, rugându-⁠se și slăvindu-⁠L pe Hristos. La porunca judecătorului au fost tăiați în patru. Evtolmiu, fost rob al Epistimiei, frate al ei în Hristos și împreună-⁠nevoitor, le-⁠a îngropat în taină trupurile cu cinste și a scris viața lor pentru învățătura contemporanilor și a urmașilor.

Epistimia este pomenită la 5 mai, în Soborul cuvioșilor sinaiți, și la 18 noiembrie (stil nou).