Erma

Sfântul Apostol Erma a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli și, după tradiție, episcop al Filipopolei din Tracia, azi Plovdiv în Bulgaria. Este pomenit de Apostolul Pavel în Epistola către Romani (16,14), între frații cărora le trimite salutări. Biserica îl pomenește la 31 mai, la 5 noiembrie împreună cu apostolii Patrobul, Linus, Gaiu și Filologhie, și la 4 ianuarie, în Soborul celor șaptezeci.

Din faptul că Pavel îl numește pe nume și îl pune între „frați”, se înțelege că era un membru de seamă al comunității creștine din Roma. Mineiele grecești îl numesc episcop al Filipopolei din Tracia, iar unele izvoare slave îl pomenesc la Filipi. Slujba nu dă alte știri istorice despre el. Sârbii spun că era grec de neam, dar a trăit mult la Roma.

După tradiție, Erma a fost întâi bogat, apoi a sărăcit din pricina păcatelor sale și a fiilor săi. Atunci i s-⁠a arătat, la rugăciune, un om în haine albe și cu toiag în mână, care i-⁠a spus că este îngerul pocăinței, trimis lui pentru tot restul vieții. În acest timp a scris cartea „Păstorul”, despre care creștinii credeau că a fost scrisă după descoperirile îngerului. Se spune că îngerul i-⁠a dat douăsprezece porunci: să creadă în Dumnezeu, să trăiască în simplitate și nevinovăție și să dea milostenie oricui cere, să iubească adevărul și să ocolească minciuna, să păstreze curăția gândurilor, să învețe răbdarea și mărinimia, să știe că lângă fiecare om stau un duh bun și unul rău, să se teamă de Dumnezeu și nu de diavol, să facă tot binele și să se ferească de orice faptă rea, să se roage din adâncul sufletului cu credința că rugăciunea va fi ascultată, să se păzească de tristețe, sora îndoielii și a mâniei, să încerce proorociile adevărate și false și să se păzească de orice dorință rea. Cercetătorii spun că Erma de la Filipopole este deseori socotit una cu autorul „Păstorului”, dar acela era creștin din al doilea neam și a trăit ceva mai târziu. Erma și-⁠a încheiat viața ca mucenic pentru credința în Hristos.