Gaiu din Efes

Sfântul Apostol Gaiu a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli, ucenic al Sfântului Apostol Pavel și episcop al Efesului, pomenit în Noul Testament în Epistola către Romani și în Prima epistolă către Corinteni. Este pomenit la 5 noiembrie (calendarul vechi), împreună cu apostolii Patrovul, Linus, Filologos și Hermas, și la 4 ianuarie, în soborul apostolilor din cei șaptezeci.

În Noul Testament

Gaiu este pomenit de două ori în Noul Testament: în Epistola către Romani (16, 23), în care Pavel spune că îl salută Gaiu, gazda lui și a întregii Biserici, și în Prima epistolă către Corinteni (1, 14), unde Pavel mulțumește lui Dumnezeu că nu a botezat pe nimeni din ei afară de Crisp și Gaiu. Tradiția Bisericii îl socotește ucenic al Apostolului Pavel, ajuns mai târziu episcop la Efes. După cum se vede din Prima epistolă către Corinteni, era un locuitor înstărit și de neam, poate un prozelit, adică un iudeu din diaspora sau un păgân care a primit legea lui Moise.

În timpul îndelungatei ședere a lui Pavel la Corint, l-⁠a primit în casa lui și i-⁠a slujit Apostolului neamurilor cu virtutea primirii de oaspeți, despre care Pavel scrie creștinilor din Roma. Gaiu era cunoscut prin viața lui virtuoasă. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie în tâlcuirea la Epistola către Romani că Apostolul i-⁠a țesut o cunună, mărturisind iubirea lui de străini și adunând toată Biserica în casa lui. Iar când auzi că Gaiu îl primea pe Pavel în casă, să te minunezi nu numai de dărnicia lui, ci și de viața lui aspră, căci dacă Gaiu nu ar fi fost vrednic de virtuțile lui Pavel, nici Pavel nu ar fi mers în casa lui.

Episcopul Efesului

După Mineiele slavone, Gaiu a fost episcop al Efesului după Apostolul Timotei. Aceleași știri le dă și scriitorul bisericesc Dorotei al Tirului. Unii au bănuit că este acel Gaiu căruia îi este adresată Epistola a treia a lui Ioan. Izvoarele noastre vorbesc și despre un Gaiu din Efes, și despre un Gaiu din Corint, dar ele nu dau altă viață sigură.