Filolog

Sfântul Apostol Filologhie a fost unul dintre cei șaptezeci de apostoli și episcop al Sinopei, pe malul Mării Negre. Este pomenit de Apostolul Pavel în Epistola către Romani (16,15): „Salutați pe Filologhie și pe Iulia, pe Nireu și pe sora lui, pe Olimp și pe toți sfinții care sunt cu ei”. Biserica îl pomenește la 5 noiembrie, împreună cu apostolii Patrobul, Erma, Linus și Gaiu, și la 4 ianuarie, în Soborul celor șaptezeci de apostoli. Catolicii îl pomenesc la 4 noiembrie, cu Crisp și Gaiu.

Noul Testament nu spune nimic altceva despre el. Cine a fost Iulia pomenită cu el, nu se știe; unii o socotesc sora lui, alții, ca Origen, soția lui. Unele manuscrise au „Iuliu” și atunci ar fi bărbat, unul dintre membrii Bisericii din Roma. Tradiția îl numără printre cei șaptezeci, ucenic al Apostolului Pavel. Dorotei, Epifanie și alții îl socotesc ucenic și tovarăș al Apostolului Andrei, și Faptele lui Andrei îl numesc printre însoțitori. Sinaxarul grecesc spune că Andrei l-⁠a pus episcop la Sinope. Prologul adaugă că a răbdat multe nenorociri și necazuri, a învățat pe mulți și i-⁠a adus la Hristos, iar după multe osteneli și-⁠a dat în pace sufletul lui Dumnezeu. O sursă îl consideră posibilul tată al lui Marcion din Sinope.

După tradiția romană, Filologhie era un roman de neam ales, fiul Sfintei Persida, pomenită de Pavel în Romani 16,12. De tânăr a slujit în garda pretoriană, vestit prin curaj și frumusețe, și l-⁠a cunoscut întâmplător pe Acvila, pe care l-⁠a apărat de ocările mulțimii păgâne. Iulia, de o frumusețe neobișnuită, era soția lui și rudă cu Persida. Prin Acvila, tinerii soți l-⁠au cunoscut pe Apostolul Pavel în prima lui închisoare la Roma și au fost botezați de el, dar Filologhie n-⁠a voit să părăsească slujba bună de la curte și a rămas creștin în taină. După ce Pavel a fost eliberat și a plecat din Roma, în 64 Nero a aprins orașul și a învinuit pe creștini, iar mulți au fost arși ca torțe în grădinile lui. Filologhie și Iulia nu au fost între cei dintâi. După înfricoșătoarea ucidere a creștinilor romani, Filologhie s-⁠a hotărât să se arate creștin; unii dintre frați îl îndemnau să se cruțe pe el și pe tânăra lui soție, iar Iulia i-⁠a pus capăt șovăirii, spunând cu glas ferm: „Unde ne-⁠a pus Domnul, acolo trebuie să fim, și să nu ne temem să-⁠I mărturisim credința. În viață și în moarte suntem copiii Lui”. Nero a poruncit ca cei doi soți să fie arși împreună pe rug.