Ermelinda de Meldert

Sfânta Cuvioasă Ermelinda de Meldert (Ermelindis, Ermelinde) a trăit ca pustnică la Meldert, lângă Tirlemont, în Brabant, în Belgia de azi. S-⁠a născut în jurul anului 546 la Lovenjoel și a adormit în jurul anului 594-595. Este o sfântă a Bisericii nedespărțite.

Părinții ei, Ermeonoldo și Armensinda, erau castelani bogați, înrudiți cu pipinizii, și voiau s-⁠o mărite. Ea a refuzat și, ca să-⁠i convingă, și-⁠a tăiat părul; ei au lăsat-⁠o să-⁠și urmeze chemarea și i-⁠au dat puțin pământ. A împărțit milostenie săracilor și a trăit ca pustnică într-⁠o zonă împădurită, probabil lângă Beauvechain. Mergând noaptea la biserică, a trebuit să se ferească de doi frați, stăpâni ai locului, care, respinși, au plănuit s-⁠o răpească în timpul rugăciunii de noapte; înștiințată de un înger, a scăpat și a plecat la Meldert, unde a pus o sihăstrie și și-⁠a petrecut restul vieții în rugăciune.

Este cinstită la Tirlemont, la Lovenjoel și mai ales la Meldert. La Lovenjoel se află un izvor numit al Sfintei Ermelinda, cu apă socotită vindecătoare pentru ochi. Biserica parohială din Meldert îi poartă numele și păstrează o raclă cu moaștele, scoase la cinstire o dată la cincizeci de ani; în marțea Rusaliilor se face acolo o procesiune în cinstea ei, iar o confrerie închinată ei dăinuie și azi. O cinstesc și la Moergestel, în Olanda.

Este pomenită la 29 octombrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).