Sari la conținut

Sfântul

Ermion

Sfânt din vremea marii prigoane, cinstit în Apus, din jurul anului 303.

Prăznuire
28 februariestil vechi 13 martie
Adormit
303secolul IV

Viața

Sfântul Ermion este un mucenic care ar fi murit, după tradiție, în anul 303, în prigoanele împăratului Dioclețian. Nu se păstrează o viață a lui; cinstirea lui se sprijină numai pe moaștele sale.

Moaștele au fost găsite în catacombele Sfintei Ciriaca din Roma. În mormântul lui se afla numele sfântului și un vas cu sânge, semn sigur al muceniei. Preotul iezuit Pedro José Márquez Ochoa, la cererea unui preot din parohia Santa María de los Lagos (Jalisco, Mexic), a cerut papei Pius al VI-⁠lea moaștele. Ele au fost scoase din catacombe la 29 decembrie 1789, iar actul de donație a fost dat la 7 aprilie 1790. Au plecat din Roma la 2 iunie 1790, pe Tibru, spre portul Civitavecchia, de unde au fost îmbarcate spre Cádiz, la sfârșitul lui ianuarie 1791. Au ajuns apoi la Lagos de Moreno, unde au fost puse pe un altar în iulie 1791.

Episcopul de Guadalajara a hotărât în 1792 ca praznicul Sfântului Ermion să se țină la 28 februarie, zi în care un chivot cu moaștele este arătat credincioșilor. Rămășițele stau într-⁠un trup de ceară în veșmânt de ostaș roman; din pricina aceasta unii l-⁠au socotit greșit ostaș, dar nu există date care să confirme ori să infirme. În 2018 s-⁠a făcut o analiză cu raze X a trupului-⁠relicvar. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.

Prăznuiți în aceeași zi 28 februarie