Ermip din Nicomidia

Sfântul Sfințit Mucenic Ermip din Nicomidia a fost preot și a primit moartea mucenicească în jurul anului 305, în vremea împăratului Maximian (284-305), împreună cu preoții Ermolae și Ermocrat. Cei trei preoți ai Nicomidiei se numără printre puținii care au rămas în viață după ce, din porunca împăratului, în biserica Nicomidiei au fost arși douăzeci de mii de creștini, în anul 303.

Au stat ascunși în locuri îndepărtate și nu au încetat să-⁠i învețe pe păgâni credința creștină. Pe lângă casa unde se ascundea Ermolae trecea adesea tânărul păgân Pantoleon, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Ermolae l-⁠a poftit într-⁠o zi în casă și i-⁠a lămurit zădărnicia și neevlavia închinării la zeii păgâni. Din ziua aceea Pantoleon a venit în fiecare zi la Ermolae și a primit de la el Sfântul Botez.

Când a avut loc judecata Sfântului Pantelimon, au fost prinși și Ermolae, Ermip și Ermocrat. În ajun, Domnul Iisus Hristos i s-⁠a arătat lui Ermolae și i-⁠a descoperit că a doua zi va pătimi pentru El și va primi cununa muceniciei.

Toți trei au fost aduși la judecată și li s-⁠a cerut să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor. Ei au refuzat cu hotărâre, au mărturisit credința în Domnul Iisus Hristos și dorința de a muri cu bucurie pentru El. Păgânii au început să-⁠i amenințe cu chinuri și moarte, dar deodată a început un cutremur puternic și idolii din capiște au căzut și s-⁠au sfărâmat. Aflând, Maximian s-⁠a mâniat, i-⁠a dat pe mucenici la chinuri și i-⁠a osândit la moarte. Răbdând cu bărbăție toate chinurile, preoții mucenici Ermolae, Ermip și Ermocrat au fost decapitați în jurul anului 305.

Sinaxarul îi pomenește la 8 august (stil nou).