Ermip din Trebia

Sfântul Mucenic Ermip din Trebia a pătimit în jurul anului 300, în vremea împăratului Maximian, împreună cu fratele său, Dionisie, cu episcopul Emilian și cu Ilarion, învățătorul lor. Toți s-⁠au născut și au trăit în Armenia.

După moartea părinților, frații Emilian, Dionisie și Ermip, împreună cu învățătorul Ilarion, au părăsit patria și au venit în Italia, la Spoleto. Emilian a început acolo să propovăduiască Evanghelia păgânilor și, pentru viața lui aspră și virtuoasă, a fost ales episcop al Trebiei, hirotonit de papa Marcelin al Romei. Mutat la Trebia, Emilian a adus mulți păgâni la Hristos și de aceea a fost dus înaintea împăratului.

L-⁠a vindecat, în Numele lui Iisus Hristos, pe un om slăbănog de multă vreme, dar preoții l-⁠au învinuit de vrăjitorie. A fost chinuit, dar a rămas nevătămat, iar mii de oameni au crezut. Emilian a fost închis cu frații și cu învățătorul lui, iar după chinuri aspre Ilarion, Dionisie și Ermip au fost tăiați cu sabia. Emilian a fost ucis în afara orașului, după ce sabia primului călău s-⁠a muiat ca ceara și nu l-⁠a rănit, iar al doilea i-⁠a tăiat capul; din rană a curs lapte, și mulți păgâni au crezut și i-⁠au îngropat trupul cu cinste.

Sinaxarul îi pomenește pe toți la 31 august (stil nou).