Ermoghen al Moscovei

Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen a fost patriarh al Moscovei și al întregii Rusii din 1606 și apărător al credinței ortodoxe în Vremea Tulburărilor, când Rusia era sfâșiată de uzurpatori și de ocupația poloneză. Ca mitropolit, mai înainte, fusese întâiul păstor al Cazanului. A murit de foame în temniță în 1612, după ce binecuvântase oastea de eliberare. Biserica Rusă l-⁠a proslăvit în 1913 și îl pomenește la 17 februarie și la 12 mai.

Începuturile și Cazanul

S-⁠a născut în jurul anului 1530. Originea lui este disputată: unii spun că era din neamul Șuiskilor sau al Golițînilor, alții că era de obârșie smerită. Încă adolescent a plecat la Cazan, unde a intrat la mănăstirea Schimbarea la Față. Cele dintâi știri sigure despre el sunt din anii 1570, când era preot la Cazan; în deceniul următor slujea la biserica Sfântului Nicolae din cartierul negustorilor. Contemporanii l-⁠au numit om împodobit cu multă înțelepciune și cu viață curată. În 1579 s-⁠a arătat Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Cazan, iar preotul Ermolai, cu binecuvântarea episcopului Ieremia, a purtat icoana din locul aflării în biserica sa. După moartea soției, în 1587, s-⁠a călugărit la mănăstirea Cudov din Moscova.

Din 1582 a fost arhimandrit al mănăstirii Schimbarea la Față din Cazan, iar la 13 mai 1589 a fost hirotonit episcop și a fost întâiul mitropolit al Cazanului. A scris patriarhului Iov ca să se pomenească în mod rânduit ostașii ortodocși căzuți la Cazan și a cerut să fie pomeniți trei mucenici cazaneni: rusul Ioan și doi tătari botezați, Ștefan și Petru. S-⁠a ocupat cu stăruință de creștinarea tătarilor din Cazan. În jurul anului 1594, când s-⁠a zidit biserica de piatră la locul arătării icoanei, a scris „Povestirea și minunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu”, iar în 1595 a luat parte la aflarea moaștelor Sfinților Gurie și Varsanufie, a căror Viață a alcătuit-⁠o.

Patriarh în Vremea Tulburărilor

Chemat la Moscova de Fals Dimitrie I, s-⁠a împotrivit alegerii lui Ignatie ca patriarh și a cerut botezul ortodox al Marinei Mniszech. Urma să fie trimis în surghiun la Cazan, dar nu s-⁠a mai apucat, pentru că Fals Dimitrie a fost ucis. Țarul Vasili Șuiski, care răsturnase pe Fals Dimitrie și îl mazilise pe Ignatie, l-⁠a pus patriarh pe Ermoghen, la 3 iulie 1606. A sprijinit pe țar în înăbușirea răscoalei lui Bolotnikov, pe care l-⁠a dat anatemei.

Când Vasili a fost înlăturat și polonezii au pus stăpânire pe Kremlin, Ermoghen s-⁠a împotrivit planului de a-⁠l încorona pe Vladislav, fiul regelui Poloniei, dacă nu primea Ortodoxia. Deși a fost amenințat cu cuțitul de unii boieri, a refuzat să semneze cererile către rege și l-⁠a împiedicat pe Vladislav să primească coroana. În decembrie 1610 a trimis scrisori orașelor rusești, îndemnând poporul să se ridice împotriva polonezilor. Când oastea de voluntari a lui Prokopii Leapunov s-⁠a apropiat de Moscova, nu a vrut să-⁠l anatemizeze, deși i se cerea sub amenințarea morții. A fost arestat și închis în mănăstirea Cudov. Acolo a aflat de noua oaste adunată de Kuzma Minin și condusă de cneazul Pojarski și i-⁠a binecuvântat pe amândoi. Atunci a fost chinuit și lăsat să moară de foame, la 17 februarie 1612.

Moaștele și cinstirea

Trupul a fost îngropat la mănăstirea Cudov și în 1654 a fost mutat în catedrala Adormirii din Moscova. Moaștele lui au fost aflate întâmplător în 1913, într-⁠o criptă a mănăstirii Cudov, în timpul unor reparații. Odată cu aniversarea de trei sute de ani a dinastiei Romanov, a fost proslăvit în același an ca sfânt ierarh mucenic și mutat în catedrala Adormirii. Din grija lui pentru slujbă s-⁠au tipărit sub patriarhia sa Evanghelii, Minee pentru septembrie, octombrie și noiembrie, precum și Tipicul cel Mare, în 1610, iar la binecuvântarea lui a fost tradusă din greacă slujba Sfântului Apostol Andrei.