Marcian

Sfântul Împărat Marcian a domnit peste Imperiul Roman de Răsărit între 450 și 457. Numele lui este legat de al patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, din 451, pe care l-⁠a convocat împreună cu soția sa, Sfânta Pulheria. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 17 februarie, alături de ea.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 392, în Tracia sau în Iliria, într-⁠o familie fără rang, fiul unui ostaș. A intrat de tânăr în armată, la Filipopol în Tracia, iar în războiul cu perșii din 421 și 422 era probabil tribun, dar nu a luat parte la lupte, căzând bolnav în Licia. A slujit apoi cincisprezece ani ca doméstic, adică secretar și om de încredere, al comandanților Ardabur și Aspar. În anii 430 a mers cu Aspar în Africa, unde a fost prins de vandali.

Tradiția povestește că regele vandal Genseric l-⁠a eliberat și i-⁠ar fi proorocit că va ajunge împărat. Istoricii de azi socotesc această poveste, scrisă în vremea domniei lui, drept probabil propagandă. După aceea Marcian nu mai este pomenit până la moartea împăratului Teodosie al II-⁠lea.

Urcarea pe tron

Teodosie al II-⁠lea a murit la 28 iulie 450, după o cădere de pe cal, fără fii și fără urmaș desemnat. Tradiția spune, după viața din sinaxar, că el i-⁠ar fi spus sfintei Pulheria, în urma unei descoperiri avute la Efes, în biserica Sfântului Ioan Teologul, că sceptrul va trece la ostașul Marcian. Istoricii socotesc această poveste, despre testamentul împăratului, o creație a susținătorilor lui Marcian. Comandantul Aspar, cu mare greutate în stat prin forța armatei, l-⁠a propus ca împărat. După o lună de tratative, Pulheria, sora lui Teodosie, a primit să se căsătorească cu el, cu condiția să respecte fecioria ei, făgăduită încă din 413, și să părăsească politica religioasă a lui Teodosie. Marcian a fost proclamat la 25 august 450 și Pulheria însăși i-⁠a pus diadema. Ea a rămas fecioară și în căsătorie.

Domnia

Marcian a schimbat de îndată politica față de huni. A anulat tratatele cu Attila și a oprit plata tributului, spunând, după cum se povestește, că are aur pentru prieteni și fier pentru dușmani. Attila a pornit atunci împotriva Apusului, în Galia și apoi în Italia. În 452, pe când Attila jefuia Italia, Marcian a trecut Dunărea și a învins hunii în propriul lor ținut. După moartea lui Attila, în 453, imperiul lor s-⁠a destrămat, iar Marcian a făcut alianțe cu popoarele eliberate, mai ales cu ostrogoții, și le-⁠a îngăduit să se așeze în Panonia, Tracia și Iliria.

În interior a iertat datoriile vechi către stat, a încercat să oprească vânzarea slujbelor la curte și a lăsat vistieria plină. Wikipedia vorbește de un surplus de șapte milioane de solidi, iar sinaxarul rusesc, de o sută de mii de livre de aur. Era un om al credinței. Mergea pe jos în procesiunile mari, ceea ce l-⁠a făcut și pe patriarh să renunțe la litieră, și a ridicat o biserică în cinstea cuviosului Vasian chiar în timpul vieții acestuia.

Sinodul de la Calcedon

În 451 Marcian a convocat al patrulea Sinod Ecumenic, la Calcedon, pentru a pune capăt tulburărilor ridicate de sinodul tâlhăresc de la Efes din 449, care îl exilase pe patriarhul Flavian. Sinodul a osândit învățătura monofizită a lui Eutihie și a lui Dioscor al Alexandriei și a mărturisit pe Hristos ca Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, într-⁠o singură Persoană și în două firi. Au fost date și canoane pentru rânduiala Bisericii. După sinod, împăratul a sprijinit hotărârile cu puterea statului: a trimis trupe la Alexandria și a luat privilegiile alexandrinilor înclinați spre monofizism, iar în 453 a trimis oaste să potolească pe călugării monofiziți răsculați în Palestina.

Din cauza acestei hotărâri, multe Biserici din Siria și Egipt s-⁠au despărțit de Biserica imperiului, iar Bisericile Ortodoxe Orientale nu au primit și astăzi Calcedonul.

Adormirea

Marcian a trecut la Domnul în ianuarie 457, la Constantinopol. Sursele dau 25, 26 sau 27 ianuarie. Cauza a fost o cangrenă la picioare, după o lungă procesiune religioasă. A fost înmormântat în biserica Sfinților Apostoli, lângă Sfânta Pulheria, care adormise în pace în 453, la 10 septembrie. Cu el s-⁠a încheiat dinastia teodosiană. După moartea lui, Aspar a trecut peste ginerele lui Marcian, Antemius, și a ales ca împărat pe Leon I.

Biserica Ortodoxă îl cinstește ca împărat binecredincios, la 17 februarie, împreună cu Pulheria; în calendarul rusesc modern nu figurează. Prăznuirea lui cade în aceeași zi în calendarele grec și românesc.