Teodor Tiron

Sfântul Teodor Tiron, al cărui nume înseamnă „recrutul”, a fost un tânăr ostaș din Amasia Pontului, omorât pentru că L-⁠a mărturisit pe Hristos în prigoana lui Dioclețian, în jurul anului 306. Biserica îl cinstește ca mare mucenic și îi pomenește amintirea la 17 februarie. Este pomenit și în prima sâmbătă a Postului Mare, în amintirea minunii colivei, și este unul dintre cei mai iubiți sfinți ostași.

Mucenicul din Amasia

Numele Tiron înseamnă ostaș proaspăt înrolat. După Viața lui, Teodor intrase de curând în oaste și slujea într-⁠o cohortă care iernase la Amasia, sub comandantul Brincus. Când ostașii au primit porunca să aducă jertfă zeilor, Teodor a mărturisit cu glas tare că Iisus Hristos este Dumnezeu și că idolii sunt făcuți de mâini omenești. Comandantul, milos față de tinerețea lui, i-⁠a dat câteva zile să se gândească, iar Teodor le-⁠a petrecut în rugăciune.

În acest timp a ars templul zeiței păgâne, numită în Viață mama zeilor, Rhea sau Cybele, iar Teodor a fost învinuit că a pus focul. El a mărturisit că el a făcut-⁠o. A fost aruncat în temniță, ca să moară de foame, și acolo Domnul Iisus Hristos i S-⁠a arătat și l-⁠a mângâiat. Adus înaintea guvernatorului Publius, a mărturisit iar cu îndrăzneală credința. A fost chinuit și osândit să fie ars de viu.

Teodor s-⁠a urcat pe un rug mare, și-⁠a făcut semnul Crucii și a slăvit pe Dumnezeu când s-⁠a aprins focul. După Viața lui, scrisă de un om care spunea că a fost martor, Duhul Sfânt a răcorit flăcările, iar Teodor și-⁠a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în timp ce cei de față l-⁠au văzut urcând la cer. Trupul lui a rămas nevătămat de foc. Acestea s-⁠au petrecut în jurul anului 306, sub împăratul Galeriu. Data mai veche, 287, dintr-⁠o culegere apuseană de vieți ale sfinților, nu este primită de tradiția mai târzie.

Coliva

Cincizeci de ani mai târziu, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), creștinii din Constantinopol au fost încercați din nou. Iulian a poruncit prefectului cetății să stropească toate merindele din piețe cu sângele jertfelor aduse idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor i s-⁠a arătat în vis arhiepiscopului Eudoxie și i-⁠a spus să înștiințeze pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci să mănânce grâu fiert cu miere, coliva.

În amintirea acestui fapt, Biserica prăznuiește prima sâmbătă a Postului Mare ca sărbătoare a lui. Vineri seara, după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, se cântă Canonul Sfântului Mare Mucenic Teodor, alcătuit de Sfântul Ioan Damaschin, iar coliva se sfințește și se împarte credincioșilor. Această rânduială se atribuie, după tradiție, patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397). Povestea colivei este o tradiție și nu poate fi verificată din izvoare mai vechi.

Cinstirea

Cinstirea lui este veche. În iarna anului 381, Grigorie de Nissa a rostit o cuvântare de laudă despre el la raclă, iar cultul s-⁠a răspândit repede. Trupul i-⁠a fost îngropat la Evhaita, nu departe de Amasia, care a devenit loc de pelerinaj vestit și s-⁠a numit și Teodoropolis. După o tradiție însemnată mult mai târziu, o femeie din Evhaita, numită Evsevia, a mutat acolo moaștele, după voia lui. Moaștele au fost aduse mai târziu la Constantinopol, într-⁠o biserică ce îi purta numele, în timp ce Gaeta, în Italia, pretinde că are capul lui, iar Brindisi, trupul. Veneția l-⁠a cinstit înainte de Sfântul Marcu. Izvoarele apusene dau ca zi a lui 9 noiembrie.

Legenda balaurului, care se spune despre Teodor și, după el, despre Sfântul Gheorghe, este mult mai târzie decât mucenicia. Pe icoane este înfățișat ca ostaș, uneori cu un balaur, alteori împreună cu Sfântul Teodor Stratilat, a cărui sărbătoare este la 8 februarie. Unii cercetători socot că Stratilatul este o dublură a Recrutului. Biserica Ortodoxă se roagă Sfântului Teodor Tiron pentru aflarea lucrurilor pierdute sau furate. La Chișinău, în Moldova, mănăstirea numită Ciuflea îi este închinată.