Teodor Tăcutul

Cuviosul Teodor Tăcutul (Teodor Mutul) a fost monah al Lavrei Peșterilor din Kiev, în veacul al XIII-⁠lea, și este sfânt al Bisericii Ruse. Pomenirea lui este la 17 februarie (2 martie după calendarul nou) și la 28 august, în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate.

Despre copilăria și tinerețea lui, și despre viața în lume, nu s-⁠a păstrat aproape nicio știre, iar celelalte știri sunt foarte puține. Se știe doar că s-⁠a nevoit în mănăstirea Peșterilor din Kiev în veacul al XIII-⁠lea. Pe lângă multele nevoințe obișnuite ale monahilor, Teodor s-⁠a deosebit mai ales prin foarte puține cuvinte, pentru care frăția mănăstirii i-⁠a dat numele de „Tăcutul”. Aceasta a fost pentru el calea spre veșnica gândire la Dumnezeu și mijlocul ca mintea să nu se risipească în nimic pământesc, iar limba să nu păcătuiască cu niciun cuvânt. După letopisețe, o asemenea desăvârșire sufletească a fost plăcută lui Dumnezeu, iar părintele Teodor a primit de la Domnul darul facerii de minuni, pe care îl arată și acum tuturor celor care vin și se închină cu credință sfintelor lui moaște.

Moaștele lui nestricate se păstrează în Peșterile Îndepărtate, lângă cele ale lui Siluan Schimnicul și ale lui Pamva Zăvorâtul și nu departe de biserica subpământeană a Buneivestiri a Maicii Domnului. Cercetările antropologice arată că a murit la patruzeci sau patruzeci și cinci de ani și avea o înălțime de 166 până la 168 de centimetri. Pe trupul lui, ca și pe al lui Ilarion Schimnicul, s-⁠au găsit coaste rupte și vindecate. S-⁠a mutat la Domnul în mănăstire.