Eros din Paremvole

Sfântul Mucenic Eros din Paremvole a fost unul dintre cei șapte frați, Orențiu, Farnachie, Eros, Firmos, Firmin, Chiriac și Longhin, ostași romani, care au pătimit pe vremea împăratului Maximian (284-305). Eros a murit cel dintâi, la 22 iunie, în Paremvole.

În vremea lui Maximian, sciții au atacat pe greci. La duel cu căpetenia sciților, Marof, cunoscut pentru puterea lui trupească neobișnuită, a fost poruncit să iasă Orențiu, ostaș viteaz. Orențiu era creștin, ca și cei șase frați ai lui, care slujeau și ei în oastea împărătească. Chemând în ajutor pe Domnul, Orențiu l-⁠a învins pe Marof și a oprit astfel năvălirea sciților. Împăratul a vrut să aducă jertfă zeilor păgâni pentru această biruință și l-⁠a poftit și pe învingător, dar sfântul a refuzat, s-⁠a mărturisit creștin și a spus că a biruit pe vrăjmaș prin puterea adevăratului Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos.

Nici făgăduința de cinste și de bogății, nici amenințările nu l-⁠au putut îndupleca să se lepede de Hristos. Împăratul, crud și nerecunoscător, a poruncit să fie exilați în Caucaz sfântul și cei șase frați ai lui, Farnachie, Eros, Firmos, Firmin, Chiriac și Longhin. Pe drum au murit toți cei șapte. Cel dintâi a murit Eros, la 22 iunie, în Paremvole. Apoi a murit mucenicește Orențiu, aruncat în mare cu o piatră legată de gât; Arhanghelul Rafail l-⁠a scos pe țărm din apă la Riza, pe malul de sud al Mării Negre, unde sfântul a murit.

Farnachie a murit la 3 iulie în Cordile; Firmos și Firmin la 7 iulie în Aspar, pe malul de răsărit al Mării Negre; Chiriac la Zigania, la 14 iulie; iar Longhin a murit pe corabie, la 28 iulie. O furtună a aruncat corabia la țărm la Pitinda (Pițunda), unde trupul sfântului mucenic a fost îngropat.

Sinaxarul îi pomenește pe toți șapte la 7 iulie (stil nou).