Eusebiu din Fenicia

Sfântul Mucenic Eusebiu din Fenicia a trăit în Fenicia, ținutul de pe coasta de la nord de Palestina, și la început a fost un ucenic tainic al lui Hristos. În vremea aceea păgânii porniseră o prigoană cumplită împotriva creștinilor, iar mulți credincioși se ascundeau în locuri tainice. Eusebiu, gândindu-⁠se la cuvintele Domnului că pe cel ce Îl mărturisește înaintea oamenilor îl va mărturisi și El înaintea Tatălui din ceruri, s-⁠a umplut de râvnă dumnezeiască, s-⁠a dus la conducătorul cetății și l-⁠a mustrat că prigonește turma lui Hristos. Întrebat cine este, a răspuns că este slujitorul lui Hristos, împotriva Căruia se ridică dregătorul, și i-⁠a spus că orbirea lor îi face să se închine unui demon, nu lui Dumnezeu.

Mâniat, dregătorul a poruncit să fie dezbrăcat, atârnat și zgâriat cu fier ascuțit până i s-⁠au văzut oasele, apoi să-⁠i toarne oțet cu sare pe răni. Mărturisitorul a răbdat totul cu bărbăție, de parcă nu trupul lui ar fi suferit, și se bucura că pătimește pentru credința în Hristos. Când dregătorul i-⁠a cerut să jertfească zeilor ca să trăiască, el a spus că ei pot pierde trupul, dar Hristos va primi sufletul lui. Văzându-⁠l neclintit, l-⁠au tăiat cu sabia. Astfel a intrat în ceruri și a primit cununa slavei din mâna Domnului.

Împreună cu el se pomenește Sfântul Mucenic Prisc, care a mărturisit numele lui Hristos în Frigia și a adus la Domnul mulți păgâni. Prins de nelegiuiți, a fost atârnat și sfâșiat cu gheare de fier pe coaste, încât trupul i-⁠a rămas brăzdat ca ogorul arat, iar cei de față, mâniați la vederea chinurilor, i-⁠au tăiat capul cu săbiile.

Se pomenesc la 4 octombrie (stil nou). Povestirea de față este după Sfântul Dimitrie al Rostovului.