Eustatie din Vilnius

Sfântul Mucenic Eustatie din Vilnius (Lituania) a fost mucenic alături de rudele sale, Sfinții Antonie și Ioan, la curtea marelui cneaz lituanian Olgherd (1345 până la 1377). Pagina de calendar pe care ne sprijinim istorisește viețile lor împreună.

Frații Antonie și Ioan

Olgherd primise creștinismul din socoteli lumești, ca să se căsătorească cu cneaghina ortodoxă Maria Iaroslavna de la Vitebsk și să-⁠și lărgească stăpânirile. La început a sprijinit credința ortodoxă: a îngăduit duhovnicului cneaghinei, preotul Nestor, să propovăduiască și a îngăduit să se ridice mai multe biserici, două la Vitebsk și una la Vilnius, în numele Sfintei Mucenițe Parascheva. Părintele Nestor a adus la ortodoxie mai mulți curteni lituanieni păgâni, între ei doi frați din nobilimea locală, Nejilo și Kumeț, numiți la Botez Antonie și Ioan. După moartea soției, sub presiunea preoților păgâni, Olgherd s-⁠a lepădat de creștinism. Antonie și Ioan au păstrat obiceiurile creștine, între altele nu mâncau carne în zilele de post, iar preoții păgâni au cerut pedepsirea lor. Olgherd i-⁠a mustrat să se lepede, dar frații n-⁠au cedat, și cneazul i-⁠a aruncat în temniță. Un an întreg au stat închiși. Antonie, cel mai tânăr, a răbdat cu tărie, iar Ioan, mai în vârstă, a slăbit în încercare și a făgăduit în taină că se supune, numai să fie eliberat. Olgherd i-⁠a eliberat pe amândoi. Ioan făcea pe dinafară obiceiurile păgâne, dar rămânea creștin în inimă. Antonie îl mustra pentru slăbiciune și-⁠l îndemna să se pocăiască și să mărturisească din nou numele lui Hristos.

La o masă a cneazului, unde au fost chemați și frații, s-⁠a adus carne într-⁠o zi de post. Ioan, de frică, n-⁠a refuzat, iar Antonie a refuzat și a fost aruncat din nou în temniță. Ioan, simțind greutatea păcatului, s-⁠a căit cu lacrimi, și într-⁠o zi, în fața unei mari mulțimi de curteni, s-⁠a declarat creștin cu glas tare. A fost bătut crunt și închis în aceeași temniță. Mulțimi veneau la temniță să-⁠i vadă pe mărturisitori și mulți au primit Botezul. Preoții păgâni au cerut moartea lor. Antonie a fost executat primul, spânzurat de un stejar, după ce s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine dimineața, iar după el Ioan, sugrumat apoi spânzurat de același stejar, la 24 aprilie 1347. Trupurile au fost îngropate cu cinste în biserica Sfântului Nicolae.

Eustatie

O rudă a lor, Kruglet, curtean al lui Olgherd, zguduit de statornicia mucenicilor, a primit Botezul de la preotul Nestor, cu numele Eustatie, și a început să trăiască ca un adevărat creștin, ținând toate rânduielile Bisericii. Marele cneaz, care îl iubea mult pe tânărul său curtean, a observat într-⁠o zi că și-⁠a lăsat părul lung și l-⁠a întrebat dacă este creștin. Eustatie s-⁠a mărturisit deschis, iar cneazul, mâniat, a încercat să-⁠l silească să mănânce carne într-⁠o vineri din Postul Crăciunului. Eustatie a refuzat și a fost bătut cu vergi de fier, mulțumind lui Dumnezeu. Apoi l-⁠au scos dezbrăcat în ger puternic și i-⁠au turnat apă înghețată în gură, i-⁠au zdrobit oasele picioarelor de la tălpi până la genunchi, i-⁠au smuls pielea capului cu tot cu păr și i-⁠au tăiat urechile și nasul. Trei zile a fost chinuit. Pe creștinii care plângeau i-⁠a mângâiat spunând că trupul acesta pământesc se strică, dar nădăjduiește că Dumnezeu îi va da un locaș nefăcut de mână în ceruri.

Condamnat la moarte, a mers la locul de execuție atât de sprinten, cu picioarele zdrobite, încât călăii abia îl urmau. La 13 decembrie 1347 a fost chinuit și spânzurat de același stejar ca rudele sale Antonie și Ioan. Trupul lui a fost lăsat aproape de pământ, pentru fiare și păsări, dar niciuna nu s-⁠a putut apropia, căci un stâlp de nor îl ocrotea. După trei zile a fost îngropat în biserica Sfântului Nicolae, lângă frații Antonie și Ioan. Pe locul stejarului s-⁠a ridicat mai târziu o biserică a Sfintei Treimi; când trupurile au fost mutate acolo, moaștele s-⁠au găsit neputrezite și din ele s-⁠au făcut minuni și vindecări.

Cinstirea

La rugămintea ortodocșilor lituanieni, Sfântul Alexie, mitropolitul Moscovei, s-⁠a adresat patriarhului Filotei al Constantinopolului ca să încuviințeze trecerea mucenicilor în rândul sfinților. Încă din 1364 patriarhul a trimis Cuviosului Serghie de Radonej o cruce cu moaște ale Sfinților Antonie, Ioan și Eustatie. Olgherd s-⁠a întors la credința creștină și la sfârșitul vieții s-⁠a făcut monah, iar toți cei doisprezece fii ai lui au fost creștini. La sfârșitul veacului al XIV-⁠lea jumătate din locuitorii Vilniusului mărturiseau ortodoxia. În 1915, la apropierea germanilor, moaștele au fost duse la Moscova de mitropolitul Tihon, viitorul patriarh, și s-⁠au întors în 1946 la Mănăstirea Duhului Sfânt din Vilnius. Ziua întoarcerii, 13 (26) iulie, se prăznuiește acolo în fiecare an. Eustatie se pomenește la 27 aprilie (stil nou) și la 11 iulie, în Soborul sfinților din Belarus, într-⁠o zi schimbătoare.