Eustațiu din Neapole

Sfântul Eustațiu a fost episcop al Neapolelui în veacurile al II-⁠lea sau al III-⁠lea. Despre el se știe foarte puțin. Este pomenit la 29 martie.

Două texte medievale, „Faptele episcopilor Neapolelui” (în jurul veacului al IX-⁠lea) și „Catalogul episcopilor Neapolelui” (veacul al X-⁠lea), îl dau drept al șaptelea episcop al cetății, urmaș al sfântului Agripin și înaintaș al lui Efeb. Eustațiu a trăit în prima jumătate a veacului al III-⁠lea, mult înainte de anul 343, prima dată bine documentată în șirul episcopilor Neapolelui.

După „Catalog”, a păstorit șaptesprezece ani, în vremea papilor Anter (235 până la 236) și Fabian (236 până la 250). „Faptele episcopilor” spun că moaștele lui au fost mutate în jurul veacului al IX-⁠lea în altarul principal al unei biserici identificate cu Santa Maria în Cosmedin (sau Portanova).

Papa Leon al XIII-⁠lea a întărit cinstirea lui ca sfânt în 1884. A trăit înainte de despărțirea Bisericilor, așa că este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.