Iona de la Pskov

Cuviosul Iona de la Pskov (Iona din Peșterile Pskovului) a fost ieromonah, venit din ținutul Moscovei, socotit întâiul ctitor al Mănăstirii Peșterilor din Pskov, mort în jurul anului 1480. Numele lui în lume era Ioan. Este pomenit la 29 martie (11 aprilie). Prin hotărârea Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 3 februarie 2016 a fost canonizat pentru cinstire în toată Biserica.

La sfârșitul anilor 1460 a fost trimis în orașul Iuriev (Dorpat), unde timp de doi ani și jumătate a slujit la biserica Sfântului Nicolae făcătorul de minuni, ridicată de pskoveni. În jurul anului 1470 a fost silit să plece din Iuriev la Pskov din pricina asupririi germanilor catolici. Mâhnit de despărțirea de fratele său de slujbă, preotul Isidor, care primise cununa muceniciei, a plecat din Pskov și s-⁠a dedicat nevoinței într-⁠o peșteră unde trăise mai înainte nevoitorul Marcu. Împreună cu soția sa Maria a început să sape în munte o mică biserică. După moartea soției, venită din boală și din osteneala prea mare, a primit monahismul cu numele Iona.

El a terminat peștera-⁠biserică și două chilii și a pus astfel începutul Mănăstirii Peșterilor din Pskov, pe râul Kamenka, la 56 de verste de Pskov. Biserica nu a putut fi sfințită îndată: clerul catedralei Sfânta Treime din Pskov nu s-⁠a încumetat s-⁠o facă, socotind lucrul neobișnuit. După ce a cerut binecuvântarea arhiepiscopului Teofil al Novgorodului, Iona a sfințit la 15 martie 1473 biserica închinată Adormirii Maicii Domnului. Pământul pentru mănăstire l-⁠a cerut de la stăpânul lui, Ioan Dementiev.

Cuviosul Iona s-⁠a nevoit în mănăstirea din peșteră până în 1480 și a trecut în pace la Domnul. A fost îngropat în peșteră, dar încă din 1642 i s-⁠a pregătit o nouă raclă, din porunca episcopului Ghenadie al Pskovului. Moaștele lui se păstrează în Mănăstirea Peșterilor, al cărei unul dintre întemeietori este socotit.