Isihie Sinaitul

Cuviosul Isihie Sinaitul este un scriitor ascetic bizantin, monah și, după unele manuscrise, egumen al mănăstirii de la Muntele Sinai. Este cunoscut ca autorul tratatului despre trezvie și virtute, care a rămas una dintre scrierile de seamă ale isihasmului și ale rugăciunii lui Iisus. Se pomenește la 29 martie, după Sinaxarul Bisericii Greciei.

Ce se știe despre el

Despre viața lui se știu foarte puține lucruri sigure, iar sursele nu se potrivesc asupra timpului în care a trăit. Sinaxarul grecesc îl așază în secolul al VII-⁠lea și spune că a fost egumen la mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. În cercetarea modernă se întâlnesc datări între secolele VII și IX, dar și în a doua jumătate a secolului al XII-⁠lea, pentru că numele lui nu apare în manuscrise înainte de mijlocul secolului al XIII-⁠lea, iar cel mai vechi manuscris al scrierii, din anul 1267 (o altă sursă dă 1289), este mult mai târziu. În manuscrise i se dă de obicei titlul de Părintele nostru cel sfânt. Nu trebuie confundat cu Isihie al Ierusalimului, cu scrierile căruia a fost amestecat în manuscrise și în edițiile vechi. Din această pricină, în tradiția rusă nu i s-⁠a stabilit o pomenire deosebită.

Opera

Singura lucrare păstrată este Cuvânt de folos sufletesc și de mântuire despre trezvie și virtute, în capete, numit și Sutele sau Capetele. Textul lung are două sute de capete, în manuscrise între 200 și 203, iar cel scurt are douăzeci și patru de capete, în ordine alfabetică. Este adresată unui Teodul, iar în unele manuscrise Teodul a fost greșit socotit autorul. Autorul își spune numele printr-⁠un joc de cuvinte cu isihia, liniștea. Se sprijină pe Apoftegmele Părinților, pe Evagrie Ponticul, pe Diadoh al Foticeii, pe Ioan Scărarul și pe Maxim Mărturisitorul.

Tema lui este trezvia, adică luarea-⁠aminte a minții, păzirea minții și împotrivirea față de gânduri, legată de chemarea numelui lui Iisus Hristos și de curățirea inimii. Scrierea a fost tipărită în greacă în secolul al XVI-⁠lea, a intrat în Patrologia greacă a lui Migne și, într-⁠o formă mai îngrijită, în Filocalia greacă. A fost tradusă de două ori în slavonă, are peste patruzeci de manuscrise sud-⁠slave, cele mai vechi din primele decenii ale secolului al XIV-⁠lea, și a fost citată de Grigorie Sinaitul, Calist Angelicudes, Calist și Ignatie Xanthopoulos și, în tradiția rusă, de Nil Sorski, care îl numește Isihie al Ierusalimului. Îi este atribuit și un cuvânt pierdut, Cuvânt la Cruce.