Marcu din Aretusa

Sfântul Sfințit Mucenic Marcu a fost episcop al Aretusei, în Siria, în veacul al IV-⁠lea, și a murit în 363 (fișa dă 364). Este cinstit ca sfânt și mucenic atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Romano-⁠Catolică. Este pomenit la 29 martie.

A luat parte la disputele bisericești din jurul arianismului. La început a ținut de curentul arian moderat al omiusienilor, care socoteau că în Simbolul de la Niceea cuvântul „omousios” („de aceeași ființă”) trebuia înlocuit cu „omiusios” („de ființă asemănătoare”). La prima vedere, disputa era despre două cuvinte care se deosebesc printr-⁠o singură literă, iota. În fond, ea privea natura persoanei lui Hristos.

A fost prezent la Sinodul din Serdica (343) și la Primul Sinod din Sirmium (351). Se pare că a căutat o apropiere între omiusieni și ortodocși și că, în cele din urmă, s-⁠a alăturat celor care susțineau învățătura despre „omousios”, adică despre aceeași ființă a Fiului cu Tatăl.

I-⁠a ajutat pe tânărul Iulian pe vremea când familia acestuia era prigonită. În vremea împăratului Constanțiu al II-⁠lea a nimicit un templu păgân din Aretusa și a ridicat în locul lui o biserică. Mulți păgâni au fost aduși de el la Hristos. Mai târziu, când Iulian Apostatul a devenit împărat, l-⁠a prigonit, și episcopul a murit ca mucenic.

Despre pătimirea lui scriu Sfântul Grigorie în Cuvântul întâi împotriva împăratului Iulian și Fericitul Teodoret. Textele lor nu ne-⁠au ajuns în fișă, așa că nu le povestim aici. Un izvor îl numește pe acest Grigorie al Nissei, iar altul indică lucrarea lui Grigorie de Nazianz; nu putem lămuri deosebirea.