Evagrie

Cuviosul Evagrie a trăit în Georgia în secolul al VI-⁠lea, ca tovarăș de nevoință al Sfântului Șio de la Mgvime și al Sfântului Ioan de la Zedazeni. A fost la început duce de Zhichantini, de seamă la curtea regatului Kartli, în vestul Georgiei. Pe când mergea la o vânătoare, a văzut o minune: un porumbel aducea hrană pustnicului Șio. Se hotărâse să devină monah, iar Șio s-⁠a opus la început, socotind hotărârea prea grăbită; Evagrie însă a stăruit și cuviosul l-⁠a primit. A fost unul dintre cei dintâi ucenici georgieni ai lui Șio și mai târziu egumen al mănăstirii întemeiate de acesta.

Sfântul Evagrie și diaconul Ilie, împreună cu alții, au continuat și au întărit rânduielile monahale învățate de Șio și de Ioan de la Zedazeni. În secolul al VI-⁠lea, cu binecuvântarea Maicii Domnului, au sosit din Antiohia în Georgia treisprezece părinți asirieni, iar Ioan i-⁠a trimis în diferite părți ale țării, iar numele lor sunt legate de întemeierea multor mănăstiri și de înnoirea monahismului georgian. Cuviosul Evagrie este pomenit la 4 ianuarie (stil nou; 17 ianuarie pe calendarul iulian al Georgiei).