Evgrafie Evarestov

Sfântul Preot Mucenic Evgrafie Evarestov a fost protoiereu al catedralei din Ufa, învățător al seminarului și om de mare cultură, ucis de bolșevici în decembrie 1919 pentru că a refuzat să-⁠și părăsească turma. Biserica îl pomenește la 24 noiembrie și în soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei.

Copilăria și pregătirea

S-⁠a născut la 1 mai 1858 în satul Kirsanovka din ținutul Buguruslan, gubernia Samara (azi Kirsanovo, regiunea Orenburg), într-⁠o familie de preot de sat. Avea doi frați, Alexandru și Ghenadie, care au primit și ei preoția.

A urmat școala duhovnicească din Buguruslan (1873) și seminarul din Samara (1879). După seminar a predat limbile rusă și slavonă la școala duhovnicească din Samara, apoi a absolvit în 1885 Academia Teologică din Kazan, cu titlul de candidat în teologie. În același an a fost numit ajutor de inspector la seminarul din Ufa.

Preotul și învățătorul

Soția sa, Ana Vasilievna, venea tot dintr-⁠o familie de preot. Au avut cincisprezece copii, dintre care trei au murit în pruncie. La 24 mai 1887 a fost hirotonit diacon de episcopul Dionisie al Ufei, iar a doua zi preot la catedrala Învierii din Ufa. În 1900 a fost ridicat la rangul de protoiereu.

Avea cunoștințe vaste, darul cuvântului și îndemânare în dispute de credință. A predicat necontenit, a fost protopop al catedralei din 1897 și al bisericilor de casă din Ufa din 1902, cenzor al predicilor și al publicațiilor eparhiale. A întemeiat și a condus casa de ajutor a clerului eparhial, iar între 1887 și 1917 a predat la seminar teologia polemică și istoria schismei rusești. A fost inspector, bibliotecar și, între 1903 și 1905, rector al seminarului. A mai predat Legea lui Dumnezeu la școala de măsurători funciare, a fost catihet eparhial și președinte al consiliului școlar al eparhiei.

A lucrat și în misiune: era trezorier al comitetului eparhial al Societății Misionare Ortodoxe și, din 1905, conducătorul misiunii împotriva schismei. A făcut parte din numeroase societăți de binefacere, între care cele pentru surdo-⁠muți, pentru familiile celor chemați la război și pentru elevii săraci ai seminarului. A scris peste patruzeci de lucrări de istorie bisericească, predici și învățături, între care o relatare despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan, aflată în catedrala din Ufa (1894). A primit distincții bisericești și ordine de stat, precum și mai multe mulțumiri arhierești pentru slujirea și munca sa.

Anii războiului civil și mucenicia

În timpul războiului civil a organizat un lazaret pe lângă catedrală și a strâns haine, rufărie și bani pentru Armata Populară, care lupta împotriva bolșevicilor. Când Armata Roșie a luat Ufa în 1919, a fost arestat, dar eliberat puțin înainte de sosirea trupelor amiralului Kolceak, în martie.

Când orașul a fost reocupat de bolșevici în iunie 1919, cea mai mare parte a clerului a plecat cu binecuvântarea episcopului Andrei (Uhtomski). Părintele Evgrafie a refuzat să-⁠și lase păstoriții și a continuat să slujească la catedrală. Patru dintre fiii săi slujiseră în armata lui Kolceak, iar două dintre fiice plecaseră odată cu ea.

La 18 noiembrie 1919 a fost arestat din ordinul secției speciale a Frontului de Est și închis la Ufa. La interogatorii care durau ore în șir a fost bătut, tras de barbă și scuipat în față. La 30 noiembrie a fost condamnat la moarte și a fost împușcat în decembrie 1919, la Ufa (după unele date, la 8 decembrie). Locul în care a fost îngropat nu se cunoaște. Soția sa a fost și ea arestată, a fost condamnată la lagăr, iar copiii au fost trecuți în grija statului. În martie 1920 familia a primit voie să se întoarcă în casa din Ufa, unde preoteasa a trecut la Domnul în 1922.

Cinstirea

În 1999 a fost proslăvit ca sfânt cinstit local în eparhia Ufa. În august 2000, Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a trecut în soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei din secolul XX, pentru cinstire în toată Biserica. Se prăznuiește la 24 noiembrie.