Mercurie de la Briginți

Cuviosul Mercurie de la Briginți (în lume Maxim Moiseevici Matvienko, 1870-1956) a fost monah al Lavrei Peșterilor din Kiev, apoi, după închiderea Lavrei, preot de sat în regiunea Cernigov, unde a slujit zece ani în biserica Sfintei Treimi de la Briginți. A fost cinstit pentru viața lui smerită și pentru vindecările petrecute prin rugăciunile lui. Trebuie spus limpede că el a fost canonizat în 2011 de Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului, un organism pe care Bisericile ortodoxe canonice nu îl recunoșteau la acea dată. Nu se cunoaște o canonizare a lui de către vreuna dintre Bisericile canonice, așa încât cazul său cere o hotărâre.

Viața

S-⁠a născut în 1870 în satul Șcasnovka (azi în raionul Bobrovitsa, regiunea Cernigov), într-⁠o familie numeroasă și adânc credincioasă, ca unul dintre cei șase copii. În tinerețe a ajutat părinții la gospodărie și s-⁠a deosebit de mic prin evlavie. La vârsta matură a venit la Lavra Peșterilor din Kiev, unde, pentru râvna la rugăciune, bunătate, dragoste și hărnicie, a fost primit în frăție și tuns monah cu numele Mercurie, în cinstea Cuviosului Mercurie Postitorul din Peșterile Depărtate. Curând a fost hirotonit ierodiacon, iar mai târziu ieromonah.

În 1926, puterea sovietică a prefăcut Lavra într-⁠un „oraș muzeu panucrainean”, iar până în 1930 mănăstirea a fost desființată. Ieromonahul Mercurie a fost izgonit din mănăstire cu ceilalți monahi, a locuit o vreme la Kiev în casa fiilor lui duhovnicești, apoi a plecat în ținutul natal, Cernigov. Ca să nu facă rău rudelor, nu s-⁠a dus la casa părintească din Șcasnovka, ci s-⁠a așezat în satul apropiat Briginți. Biserica de lemn frumoasă de pe cimitirul din Briginți fusese închisă de sovietici și prefăcută într-⁠un atelier de croitorie. Dar oamenii „nesupuși” nu au vrut să lucreze acolo și nici să comande haine. Biserica a fost poruncită să fie dărâmată, și Mercurie nu a mai găsit decât ruinele.

La sfârșitul lui 1942, când în timpul ocupației germane a Ucrainei se deschideau în masă bisericile, părintele Mercurie a devenit paroh al parohiei locale, slujind mai întâi în casele credincioșilor. În 1946 s-⁠a sfințit și s-⁠a deschis pentru credincioși biserica Sfintei Treimi, pe locul unei biserici de piatră baroce, nimicită în anii 1930. Sfânta masă a bisericii a făcut-⁠o părintele Mercurie cu mâinile lui. Biserica și masa s-⁠au păstrat până azi. A fost slăvit prin minuni și vindecări. Odată i-⁠a fost adus un băiat suferind de epilepsie și boala a trecut prin rugăciunile lui. „A ajutat credința tatălui și lacrimile mamei”, spunea el, ascunzând cu smerenie darul primit de la Domnul.

Încercările și adormirea

Pentru slujirea lui plină de râvnă și pentru ajutorul prin rugăciune dat oamenilor a avut multe necazuri. Oamenii povestesc și azi despre izbăvirea lui minunată de la moarte. Primarul satului, cu doi oameni ai NKVD, l-⁠au scos pe preot la o claie de fân în câmp, ca să-⁠l ucidă. Părintele Mercurie se ruga și se pregătea de trecerea în veșnicie. Când s-⁠a auzit porunca „foc”, arma a dat greș. A doua oară s-⁠a întâmplat la fel. Atunci călăii au hotărât să-⁠l lase, gândind că, în timp ce va merge, îl vor împușca în spate. Dar și a treia oară arma a dat greș. Cuviosul a rămas nevătămat și a spus doar: „De data aceasta nu mi-⁠a fost să mor”.

În martie 1949 a primit o diplomă patriarhală, semnată de Patriarhul Alexei, cu binecuvântarea pentru osteneli străduitoare spre slava Sfintei Biserici, iar la începutul anilor 1950 a fost ridicat la rangul de egumen, ca ieromonah al eparhiei Cernigov. A adormit la 7 noiembrie 1956, la 86 de ani, și a fost îngropat lângă altarul bisericii zidite de el, Sfânta Treime, pe cimitirul din Briginți. După adormirea lui, credincioșii au continuat să-⁠l cinstească, venind la mormânt. În anii 2000 s-⁠au înregistrat în scris cel puțin cinci cazuri de vindecare de boli, mai ales ale picioarelor, petrecute după rugăciuni la mormântul egumenului Mercurie.

Canonizarea

La 21 octombrie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului, nerecunoscută de Bisericile ortodoxe canonice, a examinat cererea episcopului Ilarion al Cernigovului și Nejinului de a-⁠l trece între sfinții cinstiți local pe egumenul Mercurie. A binecuvântat canonizarea și pomenirea lui în eparhia Cernigov la 24 noiembrie (7 decembrie stil nou), zi în care Biserica pomenește pe Marele Mucenic Mercurie, pe Mucenicul Mercurie de Smolensk și pe Cuviosul Mercurie Postitorul din Peșteri. Slăvirea solemnă a avut loc la 7 decembrie 2011 în catedrala Sfânta Ecaterina din Cernigov, condusă de patriarhul Filaret. Racla cu moaștele este în biserica Sfânta Ecaterina din Cernigov. La 20 octombrie 2012, Sinodul aceleiași Biserici a trecut pe sfântul cinstit local între sfinții cinstiți în toată acea Biserică. În icoane este înfățișat cu flori în mâini.